50 de ani de la revoluţia anticomunistă ungară

evenimentele, caracterizate timp de decenii de propaganda oficială comunistă drept "contrarevoluţie". Realitatea este că populaţia ungară era tot mai nemulţumită de politica dusă de unul

evenimentele, caracterizate timp de decenii de propaganda oficială comunistă drept "contrarevoluţie". Realitatea este că populaţia ungară era tot mai nemulţumită de politica dusă de unul dintre cei mai zeloşi discipoli ai Kremlinului, Matyas Rakosi, un stalinist convins, pe care "dezgheţul" început după prezentarea raportului secret al lui N.S. Hruşciov la cel de-al XX-lea Congres al PCUS (februarie 1956) nu l-a afectat în niciun fel.
Nemulţumirea faţă de politica promovată de Rakosi cuprinsese atât o parte a conducerii de partid, cât şi cercuri largi ale intelectualităţii, precum şi o mare parte a muncitorimii. În urma telegramelor tot mai alarmante expediate de ambasadorul sovietic în Ungaria, Iurii Andropov, cel care avea să fie ales mai târziu în fruntea CC al PCUS, conducerea sovietică a hotărât să-i trimită la Budapesta pe Mihail Suslov şi Anastas Mikoian, membri ai Prezidiului CC al PCUS, pentru a examina situaţia la faţa locului. Convinşi de gravitatea acesteia, emisarii Moscovei au recomandat înlocuirea de urgenţă a lui Rakosi cu un alt lider, alegerea căzând pe Erno Gero, un personaj la fel de opac la ideea schimbărilor, care a continuat să aplice fără nici un discernământ modelul sovietic. Refuzul acestuia de a ţine cont de nemulţumirile populaţiei în faţa reducerii drastice a salariilor şi a creşterii preţurilor nu a făcut altceva decât să încingă şi mai mult atmosfera în Ungaria. Treptat, în ţară s-au intensificat şi manifestările antisovietice.
Evenimentele declanşate în septembrie 1956 în Polonia, desfăşurate sub lozinca unui "socialism mai uman", au generat manifestări de sprijin şi simpatie în Ungaria. Încurajaţi de succesul reformatorilor polonezi, împotriva cărora Nikita Hruşciov, nu s-a încumetat să recurgă la intevenţia trupelor sovietice, manifestanţii din Budapesta, în fruntea cărora s-a aflat studenţimea, şi-au continuat demonstraţiile. La 22 octombrie, aceştia au elaborat un program de revendicări în 16 puncte, cuprinzând: retragerea imediată a trupelor sovietice, formarea unui guvern în frunte cu Imre Nagy, desfăşurarea de alegeri libere, garantarea libertăţii cuvântului, sistem pluripartit etc. Refuzul autorităţilor de a permite citirea integrală a programului la postul de radio a provocat nemulţumirea demonstranţilor, care a doua zi au organizat o nouă manifestaţie de protest, căreia i s-au alăturat muncitori şi chiar militari. Cu două ore înaintea începerii demonstraţiilor, care aveau să se transforme într-o intervenţie armată, Andropov scria la Moscova că "opoziţia şi reacţiunea pregătesc activ mutarea luptei în stradă". La sfârşitul zilei, centrul Budapestei era în mâinile insurgenţilor.
Moscova se decide să intervină
De teamă că în Ungaria comuniştii ar putea pierde puterea, conducerea PCUS a luat, în seara zilei de 23 octombrie, decizia de a se recurge la intervenţia Corpului Special al trupelor sovietice staţionate în această ţară. Singurul care s-a opus unei asemenea hotărâri a fost Anastas Mikoian, care a fost de părere că o asemenea acţiune va duce la escaladarea conflictului.
Evoluţia evenimentelor i-a dat dreptate. Intrarea la 24 octombrie a tancurilor sovietice în Budapesta a provocat împotrivirea locuitorilor, care s-au ridicat cu arma în mână pentru apărarea suveranităţii ţării. Semnificativ este faptul că acţiunea trupelor sovietice a fost sprijinită doar de trupele de securitate ungare, deoarece armata a fraternizat cu demonstranţii. Luptele purtate în piaţa parlamentului ungar s-au soldat cu sute de morţi şi răniţi din rândul insurgenţilor.
Intervenţia brutală a armatei sovietice a pus într-o situaţie delicată conducerea sovietică pe arena intenaţională, obligând-o să facă unele concesii şi să accepte revenirea în fruntea guvernului a lui Imre Nagy, care mai deţinuse funcţia de premier în anul 1953, făcându-se remarcat prin opoziţia faţă de politica de industrializare şi colectivizare forţată, ceea ce i-a adus dizgraţia Moscovei şi excluderea din partid. La 25 octombrie, manifestaţiile s-au extins în întreaga ţară. La 28 octombrie, premierul Imre Nagy a declarat public că guvernul condamnă opiniile care califică mişcarea populară declanşată în Ungaria drept o contrarevoluţie. În aceeaşi zi, în urma unor negocieri dificile, comandamentul sovietic a anunţat încetarea focului. La 30 octombrie, guvernul Imre Nagy a cerut retragerea trupelor sovietice din Budapesta, cerere satisfăcută de conducerea sovietică. Acest moment a fost folosit de o parte din insurgenţi pentru a se răfui în mod sălbatic cu activişti de partid şi militari din trupele de securitate, a incendia şi distruge sedii ale instituţiilor de partid şi de stat.
Ungaria trebuia menţinută în orbita sovietică
Noul curs al evenimentelor din Ungaria a determinat conducerea sovietică, îngrijorată de perspectiva ieşirii acestei ţări din sfera sa de influenţă, să decidă, la 31 octombrie, introducerea unor noi dispozitive de luptă în Ungaria, motiv pentru care guvernul Nagy a adoptat în unanimitate, spre indignarea Moscovei, decizia de ieşire a Ungariei din Organizaţia Tratatului de la Varşovia şi Declaraţia de neutralitate a ţării, solicitând, totodată, sprijinul ONU în apărarea statutului ei nou pe arena internaţională. În dimineaţa zilei de 4 noiembrie s-a anunţat formarea unui guvern revoluţionar muncitoresc-ţărănesc, în frunte cu Janos Kadar, care a adresat comandamentului trupelor sovietice apelul de a ajuta poporul ungar să nimicească "forţele negre ale reacţiunii şi contrarevoluţiei şi să reinstaureze orânduirea populară socialistă". În dimineaţa aceleiaşi zile, Imre Nagy s-a adresat poporului ungar la posturile de radio, anunţând că trupele sovietice au început să înainteze în direcţia capitalei şi că armata ungară s-a angajat în lupte. La puţin timp după acest apel, Imre Nagy a fost nevoit să se refugieze împreună cu un grup de membri ai conducerii la Ambasada Iugoslaviei din Budapesta, de unde a transmis un nou apel către ţară. În condiţiile raportului inegal de forţe, trupelor sovietice nu le-a trebuit decât o zi pentru "a restabili ordinea" în Ungaria. Aproape 25.000 de unguri au fost omorâţi, iar alte câteva mii au fost răniţi sau închişi. Peste 200.000 au fost nevoiţi să ia calea exilului.
Comuniştii români sprijină înăbuşirea revoluţiei ungare
Decizia de a interveni pentru înfrângerea revoluţiei ungare a fost luată de conducerea PCUS după consultări cu liderii partidelor comuniste din ţările est-europene, cei mai dispuşi pentru întreprinderea unei asemenea acţiuni în forţă fiind conducătorii României şi Bulgariei, care s-au oferit chiar să participe cu trupe. În memoriile sale, Hruşciov relatează că a fost nevoit să tempereze ardoarea liderului român, Gheorghiu-Dej, amintindu-i acestuia, în glumă, că, în 1919, trupele române au participat la înfrângerea revoluţiei ungare a lui Bela Kun.
Conducerea de la Bucureşti, îngrijorată în cel mai înalt grad de pericolul extinderii valului revoluţionar, îndeosebi în Transilvania, nu putea rămâne indiferentă la evoluţia evenimentelor din ţara vecină. Revendicările care se auziseră în timpul demonstraţiilor, care vizau şi această parte a României, îngrijorarea în faţa pierderii propriei puteri, la care se adăuga şi teama că cele întâmplate în Ungaria ar fi putut încurca planurile conducerii de la Bucureşti de a determina Moscova să-şi retragă trupele staţionate în România, sunt doar câteva din argumentele care au determinat o asemenea poziţie a ţării în acea perioadă extrem de tensionată. Aşa cum notează acad. Florin Constantiniu, "invazia sovietică din 4 noiembrie în Ungaria a fost primită cu un sentiment de uşurare de liderii PMR". Conducerea română a fost implicată în aducerea în România a lui Imre Nagy şi a celorlalţi conducători unguri, refugiaţi împreună cu acesta la Ambasada Iugoslaviei din Budapesta, contrar voinţei lor clar exprimate. După o perioadă de izolare de cinci luni la Snagov, grupul Nagy a fost predat autorităţilor ungare, care, după amânări repetate, la iniţiativa Moscovei, a organizat, la 15 iunie 1958, un proces în baza căruia Imre Nagy şi o parte a fostei conduceri ungare au fost condamnaţi la moarte, iar alţii au primit ani grei de închisoare. În felul acesta, conducerea ungară a decis să ignore recomandarea Moscovei, descoperită recent în arhivele din Moscova, de a se manifesta în "cazul Nagy" şi grupul acestuia "fermitate şi mărinimie".

Festivităţi comemorative la Budapesta
Budapesta se pregăteşte să marcheze prin festivităţi speciale împlinirea unei jumătăţi de veac de la începutul insurecţiei împotriva ocupaţiei sovietice. Printre altele, astăzi urmează să fie dezvelit un impresionant monument în Piaţa Eroilor din Capitală, în cinstea miilor de eroi care şi-au dat viaţa pentru cauza libertăţii. La ceremonii sunt aşteptaţi zeci de şefi de stat şi guvern, între care şi primul-ministru român, Călin Popescu Tăriceanu. Principalul partid ungar de opoziţie, FIDESZ, a anunţat că, în semn de protest faţă de faptul că premierul Ferenc Gyurcsany a minţit în legătură cu situaţia economică a ţării, va boicota adunarea solemnă la care acesta va lua cuvântul. (R.C.)

Ungurii, nemulţumiţi că Băsescu a plecat în India
"Erdelyi Riport" comentează decizia preşedintelui Băsescu de a nu participa la festivităţile dedicate celei de-a 50-a aniversări a revoluţiei ungare din 1956. "Preşedintele are treburi importante în India. Păcat!" -constată comentatorul, iar apoi face câteva scenarii ale discuţiilor care puteau avea loc între Băsescu şi preşedintele Ungariei, Sólyóm László. "Deşi cu temperament diferit, cei doi au cel puţin un lucru în comun: niciunul dintre ei nu-şi iubeşte premierul", opinează analistul maghiar, citat de "Radio Europa Liberă".Revoluţia maghiară din octombrie-noiembrie 1956 este considerată unul dintre cele mai importante momente anticomuniste din lagărul sovietic. La acea vreme, încercări de revoltă au fost şi la Timişoara şi Cluj, mai multe persoane fiind arestate. Liderul revoluţiei maghiare, Imre Nagy, a fost adus, după înăbuşirea răscoalei, la Bucureşti, iar apoi dus, din nou, la Budapesta, unde a fost executat. Serviciile secrete româneşti, alături de KGB, au fost implicate în reprimarea revoltei. (Andrei Bădin)

Laboratorul de Studii Ruse şi Sovietice, în colaborare cu Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" şi Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului ale Academiei Române organizează o sesiune ştiinţifică cu tema "50 de ani de la revoluţia ungară", în cadrul căreia istorici români şi ruşi vor prezenta comunicări consacrate evenimentelor dramatice petrecute în această ţară cu jumătate de secol în urmă. Lucrările sesiunii se vor desfăşura la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", Bulevardul Aviatorilor nr. 1, marţi, 24 octombrie, între orele 10.30-14.30