Are angajament cu Securitatea

Potrivit relatării, un anume Eugen Lăcătiş a vizitat-o imediat după titularizarea ei în postul de la Universitatea Timişoara şi, avertizând-o că viaţa celor cărora le preda limba română

Potrivit relatării, un anume Eugen Lăcătiş a vizitat-o imediat după titularizarea ei în postul de la Universitatea Timişoara şi, avertizând-o că viaţa celor cărora le preda limba română şi chiar siguranţa statului ar putea fi în pericol, i-a cerut colaborarea. "Mi-a spus că toţi profesorii care lucrau acolo semnau astfel de angajamente (...) Mă întreb cine n-ar fi semnat, având în vedere că avea o asemenea răspundere", a explicat deputatul, care a precizat că nu regretă acest gest şi că nu este nimic anormal în el, pentru că era vorba despre siguranţa unor studenţi pe teritoriul României şi de protejarea intereselor ţării. Ea a încercat să minimalizeze importanţa acestui episod, arătând că nu i-a părut "esenţial". "Am crezut că este o chestiune banală, nu consideram că este un angajament practic cu Securitatea, ci o angajare profesională în legătură cu studenţii străini (...) Nu era o colaborare pe pâră despre vecinul meu sau despre prietenii mei. Nu era aşa ceva", a insistat Mona Muscă. Potrivit parlamentarului, "contractul" ei cu Securitatea s-a desfăşurat în intervalul 8.09.1977 - 13.10.1978. Mona Muscă a făcut publice şi cele două dosare pe care le-a obţinut de la CNSAS, incluse în categoria "siguranţa statului". Primul conţine o singură filă şi este o listă cu informărilor pe care "Dana" le-ar fi furnizat organelor în perioada respectivă, al doilea este o colecţie de rapoarte şi note despre ea şi familia ei, redactate fie de maiorul Lăcătiş, fie de alte surse. Deputatul PNL a susţinut, însă, că ea nu a redactat niciun document pe care să-l înainteze ofiţerului, singurele date despre studenţii străini transmiţându-le verbal prorectorului Universităţii sau îndrumătorului tinerilor respectivi. O analiză înaintată de Lăcătiş superiorilor, în care propunea menţinerea "Danei" ca informatoare, arată totuşi că "întâlnirile s-au efectuat în casa Unirea, în condiţii de deplină conspirativitate". Muscă a mai spus că a reuşit să dezamorseze conflicte între studenţii irakieni şi iranieni sau greci şi ciprioţi. "Nu dădeam informaţii despre viaţa lor, pentru că nu o cunoşteam (...) Nu culegeam datele, erau studenţi care veneau la mine şi ne avertizau că unii aveau de gând să se bată sau alte astfel de lucruri", a mai spus deputatul.

Îngrijorată de "morala României"
Aleasă în parlament încă din 1996, deputata Mona Muscă nu a luat cuvântul în plenul Camerei în cadrul dezbaterilor aprinse asupra Legii Ticu Dumitrescu, dezbateri care s-au desfăşurat în perioada iunie 1998-decembrie 1999. În iunie 2005 însă, ea a depus, alături de Adrian Cioroianu şi Viorel Oancea, un proiect de lege "privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi aparatul represiv al regimului comunist". "Trebuie să fim corecţi cu noi înşine pentru a le furniza celorlalţi garanţia că putem fi corecţi cu ei. A continua să ne minţim şi să păstrăm în structurile de putere oameni care au făcut rău înseamnă să ne complacem în situaţia de stat în care corupţia face ordinea şi legea", afirmă Muscă în expunerea de motive la acest proiect de lege a lustraţiei. În martie 2006, ea a cerut urgentarea procesului de adoptare a acestei legi, spunând că "este o chestiune care ţine de morala României".