Un an mai mult decat electoral

In anul care a trecut electoratul a vorbit politicienilor prin intermediul urnelor. Mesajul populatiei a fost unul de schimbare a intregului peisaj politic. Esenta acestuia indica dorinta de echilibru

In anul care a trecut electoratul a vorbit politicienilor prin intermediul urnelor. Mesajul populatiei a fost unul de schimbare a intregului peisaj politic. Esenta acestuia indica dorinta de echilibru a cetatenilor, chiar si in viata politica. Vremea partidelor mici si multe a trecut. Timpul politicienilor scosi din vitrina a expirat. Oamenii au indicat clar ca vor numai doua forte politice si conducatori plecati dintre ei, capabili sa le vorbeasca scurt si la obiect, fara a le solicita prea mult neuronii. Intr-un fel, toate aceste lucruri nu sunt altceva decat o modalitate de a trage un semnal de alarma care indeamna la o alta perspectiva asupra vietii. Generatiile noi sunt croite dupa tiparul economiei de piata. La fel si cei care au reusit sa se adapteze noului stil de a trai impus in vartejul schimbarilor. Pentru acesti oameni, care alcatuiesc cea mai dinamica patura sociala, este important sa se regaseasca intr-o clasa politica aidoma lor. De aceea anul 2005 trebuie sa fie anul in care politicienii raspund mesajului cetatenilor, prin restructurarea si limpezirea scenei pe care evolueaza. Cel mai dificil va fi pentru PSD, partidul care a pierdut puterea, fiind convins ca a castigat alegerile. Balbaielile din ultimele sase luni ale anului trecut au trimis formatiunea pe tusa. Totul a inceput cu rezultatul de la locale, urmat de telenovela demisiei lui Nastase, de penibilul alegerilor interne "autofraudate" de un grup de tovarasi, culminand cu lovitura de gratie data de Ion Iliescu, care l-a sacrificat dintr-un singur pix pe Adrian Nastase in favoarea copilului sau de suflet, Miron Cozma. Cu toate ca a dus Romania in Europa, Partidul Social Democrat ramane cea mai conservatoare formatiune din intregul spectru politic. Structura sa organizatorica este una greoaie, cu reactii lente, bazata pe activistul cu carnet si mai putin pe simpatizantul din convingere. Pentru PSD numarul de membri inscrisi in partid a fost totdeauna un prilej de mandrie, dar s-a vazut ca la nevoie nu se poate baza nici macar pe acestia. Partidul a fost permanent impartit in doua, de-o parte, cei care incercau sa-i schimbe fata, iar de cealalta, cei care ajunsi in fruntea ierarhiei au privit cu dusmanie la orice tentativa de modernizare, stiind ca nu-i pot face fata. Adrian Nastase, considerat candva un simbol al aripii moderne din partid, pare sa fi obosit in cei patru ani in care a incasat-o sistematic de la Ion Iliescu. Numai asa se poate explica lipsa sa de reactie la ultimii pumni in cap primiti de la nea Nelu. In schimb, acesta s-a instalat bine mersi la carma unui partid al carui membru nici macar nu este deocamdata. PSD va trebui, la apropiatul Congres, sa lamureasca o data pentru totdeauna ce tip de formatiune vrea sa fie si al cui este rolul de primadona, pentru ca aria pe doua voci a sunat fals in urechile spectatorilor. Si la Alianta sunt, teoretic, doua voci, dupa cum sunt doi copresedinti. Deocamdata, cei doi solisti au avut grija sa citeasca aceeasi partitura. La pauza unul a plecat la Cotroceni, asa ca dublura i-a luat locul pana la noua selectie. Partidul Democrat isi va alege, in martie, noul presedinte, care i se va alatura lui Calin Popescu Tariceanu la conducerea Aliantei. Pericolul este acelasi ca si pentru PSD. Traian Basescu risca sa-i ia locul lui Ion Iliescu si sa dirijeze partidul din umbra, prin intermediul unui presedinte marioneta. Daca acest lucru se va intampla, atunci conflictele nu vor intarzia sa apara. Pentru pedisti urmeaza o perioada ceva mai grea decat pentru liberali, care se pot bucura in liniste de continuitatea sefiei lui Tariceanu. Pe acesta l-a scos Basescu de sub ghilotina adversarilor din partid si i-a dat un ragaz de consolidare a pozitiei. La democrati, cei care au dat marele castigator al alegerilor de anul trecut, lucrurile par mai complicate. Un partid condus de Emil Boc ar fi mai putin flexibil la interventiile de pe margine, dar, in acelasi timp, ceva mai expus la intrigile politice atat din interiorul partidului, cat si din Alianta. Conducerea lui Adriean Videanu l-ar avantaja in Alianta, dar l-ar expune tendintei naturale pe care Basescu o are in a controla partidul. Nu ar fi exclus ca discutiile despre o eventuala fuziune cu PNL sa incinga spiritele si sa afecteze chiar functionarea Aliantei. Noua majoritate parlamentara va avea zile grele. PUR, un partid autostopist, urcat in primul vehicul care avea ca destinatie puterea, poate cobori, la fel de bine, la un semafor, pentru ca nu-i place viteza. Aici nu se poate pune problema de reformare, pentru ca formatiunea functioneaza inca dupa principiul "cine da banul ala e seful". UDMR vrea sa convinga ca a ajuns la maturitate si va incerca din nou marea cu sarea, intr-o noua tentativa de a se transforma in partid cu acte in regula. Poate, cine stie, daca e la putere reuseste sa convinga Justitia. Daca nu, mai vedem. Cat priveste al saselea actor din Parlament, PRM, aflat in opozitie, e si el impins de la spate de electorat. Mentinerea in aceiasi parametri nationalisti, intr-o perspectiva a integrarii, il va transforma intr-un partid desuet care va pleca definitiv din Parlament la urmatoarele alegeri. Asadar, pentru partide anul care incepe va fi unul mai agitat decat cel electoral. Formatiunile politice trebuie sa descifreze si sa accepte ravasul alegatorilor, iar apoi sa purceada la modernizari si clarificari. Daca anul trecut partidele au fost unite de perspectiva alegerilor, in acest an ele trebuie sa faca fata provocarilor venite din interior. Va fi probabil anul in care lupta generatiilor si a mentalitatilor va colora viata politica. In final, cine nu reuseste sa tina pasul cu vremurile ajunge istorie. Asa cum s-a intamplat cu cele 150 de partide care au pierit pe drumul tranzitiei, in cei 15 ani de pluripartidism.