Vă mai amintiţi de... Matila Costiescu Ghyka

Ofiţer de marină, diplomat, estetician, scriitor, matematician, inginer şi istoric, Matila Ghyka s-a născut în 1881, la Iaşi. Aparţinea familiei boiereşti Ghica Comăneşti.

După Şcoala de Marină în Franţa, intră, în 1909, în diplomaţie, având multe misiuni de tehnică militară şi ajungând până la rangul de ministru plenipotenţiar.

A demisionat din diplomaţie când a fost numit prim-ministru Ion Antonescu. În 1945 a fost invitat să ţină cursuri de estetică la University of Sout-hern California, iar în 1947 a fost numit profesor de estetică, istoria artelor şi artă a Extremului Orient la Universitatea Mary Washington din Fredericksburg, Virginia.

A ţinut însă şi prelegeri de filosofie a ştiinţei şi de semantică, a iniţiat un curs de simbolism şi şi-a extins preocupările asupra secţiunii de aur, după părerea lui, un dat fundamental al universului înrădăcinat în fiinţa umană. Îşi susţine teoria prin analiza operelor de artă din toate epocile istorice.

Publică mai multe studii despre proporţiile ideale şi despre ritm, cum ar fi “Sortilége du verb” (1949), în care se ocupă de limbajul poetic, sau “Le nombre d’or”, a cărui primă ediţie a fost prefaţată de Paul Valéry. Ilustrarea teoriilor lui Matila Ghyka a făcut obiectul expunerii dintr-o sală dedicată matematicii din “Palais de la Découverte”.

A cunoscut, de-a lungul vieţii, gloria, a fost distins cu Ordinul Coroana României, cu Military Cross a Marii Britanii, a fost cavaler al Royal Victorian Order. În 1950 se retrage în Europa, lângă Dublin, unde, după spusele lui Mircea Eliade, ajunge să cunoască viaţa unui student sărac, acceptând orice fel de muncă, chiar fizică.

Moare în 1965 la Londra şi este înmormântat în cimitirul Gunnersbury. În afara specialiştilor, puţină lume îşi aminteşte de numele lui, chiar dacă “Memoriile” sale au apărut la Editura Curtea Veche, cu o excelentă prefaţă semnată de Georgeta Filitti, din păcate, într-un tiraj confidenţial.