"Fără ajutorul publicului, nu luam cupa"

După ce au câştigat finala Challenge Cup, handbaliştii de la Steaua au petrecut până în zori la Cercul Militar Naţional şi la Clubul Bonsai. Viorel Mazilu, căpitanul roş-albaştrilor,

După ce au câştigat finala Challenge Cup, handbaliştii de la Steaua au petrecut până în zori la Cercul Militar Naţional şi la Clubul Bonsai. Viorel Mazilu, căpitanul roş-albaştrilor, recunoaşte că va trece ceva vreme până îşi va da seama ce performanţă a realizat împreună cu colegii săi.

- Ce ai simţit când te-ai trezit cu trofeul în braţe?
- Înainte de meci, tata îmi spunea că visul lui este să mă vadă ridicând cupa deasupra capului. L-am făcut fericit. Asta este cea mai mare bucurie. Cred că niciunul dintre noi nu îşi dă încă seama de performanţa pe care am obţinut-o. Va trece mult timp până să ne dezmeticim.
- Cum aţi sărbătorit victoria?
- Până aproape de miezul nopţii am fost la CCA, împreună cu conducătorii clubului. Au venit şi cei de la Horta, arbitrii şi delegaţii federaţiei europene. A fost extraordinar, iar portughezii, care au stat mai retraşi la început, s-au încins şi ei până la urmă. Pe la 11 am plecat la Clubul Bonsai, unde aveam reţinute câteva mese. Ceilalţi clienţi s-au molipsit şi ei de la bucuria noastră şi au cântat alături de noi pe muzica lui Scooter. Am ajuns acasă în zori, dar gândurile mele erau tot la meci. Mi-am pus medalia la loc de cinste într-un colţ al camerei, unde am aranjate toate trofeele pe care le-am câştigat până acum. Până la urmă, oboseala m-a răpus şi am dormit vreo patru ore, nu mai mult.
- Cât de mare a fost rolul publicului în victoria voastră?
- Dacă nu ar fi fost aceşti suporteri fantastici, nu am fi reuşit să luăm cupa. Toate golurile noastre i se datorează. La un moment dat, nu puteam trece de pragul de patru goluri, iar timpul se scurgea în defavoarea noastră. Cu 7 minute înainte de final, îmi cam pierdusem încrederea, mai ales că ratasem câteva ocazii mari. Atunci am simţit sala alături şi aşa am reuşit să ne revenim. A fost ceva de vis, ce nu se poate descrie în cuvinte.
- şi fotbaliştii de la Steaua v-au încurajat
- Nu mă aşteptam să vină. Au aplaudat, săracii, dar se vedea pe feţele lor că erau trişti. şi noi am suferit pentru ei la meciul cu Middlesbrough, am înjurat şi am plâns. Acum s-a văzut cât de unită este familia Stelei.
- V-au felicitat jucătorii de la echipele rivale?
- Am primit mai multe mesaje de la dinamovişti şi de la constănţeni, decât de la cunoscuţi. La noi nu există rivalitatea de la fotbal. Ne respectăm unii pe alţii, suntem prieteni în afara terenului.
- Te-ar tenta un transfer în străinătate?
- Am avut oferte frumoase din Germania, Spania sau Slovenia, la fel ca majoritatea dintre noi. Nu îmi pare deloc rău că am rămas. Văd că nici clubul nu vrea să ne dea drumul, pentru că se doreşte construirea unei echipe puternice. Există perspective să ne întărim, să mai vină doi-trei jucători. Acum avem mentalitate de învingători, vrem mai mult.
- Nu mai este mult până la barajul cu Norvegia. Ne calificăm la Mondiale?
- Eu am lipsit de la naţională aproape doi ani, din cauza unui conflict cu fostul antrenor Petre Ivănescu. Am suferit mult, dar acum am revenit şi totul este bine. Avem motivaţia şi puterea să trecem de norvegi-eni. Acesta poate fi momentul renaşterii naţionalei masculine. Simt că 2006 va fi anul handbalului.