Zoo-referendum cu Pleşu şi Liiceanu

Desene realizate de Vali Ivan

Vorbind despre referendum, Andrei Pleşu a declarat la HotNews: „Nu văd niciun motiv să înlocuiesc un berbec cu două gâşte“; comentând acelaşi subiect la canalul B1 TV, Gabriel Liiceanu spunea: „Pentru că nu-mi place un hipopotam, mă reped şi iau în braţe un crocodil?“

Cei doi oameni de cultură Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu au decis să iasă şi să-şi exprime public opţiunile cetăţeneşti. Cum era de aşteptat, au făcut-o prin exprimări memorabile. Pe 25 iulie, Pleşu s-a aflat într-o discuţie online cu cititorii site-ului HotNews. Cu o zi înainte, pe 24 iulie, Gabriel Liiceanu era invitat la talk-show-ul lui Robert Turcescu, „Sub semnul întrebării", de la postul B1. Cităm, în cele ce urmează, din aceste două intervenţii.

Pleşu: „A merge la referendum e un drept, nu o obligaţie"

„Nu voi merge la referendum. Niciunul din motivele pentru care nu voi merge nu poate fi definit ca «boicot». Nu merg mai întâi pentru că a merge la referendum e un drept, nu o obligaţie, şi pot să-mi exercit drepturile cum cred eu de cuviinţă. În al doilea rând, procedurile prin care s-a ajuns la referendum mi se par arbitrare. Suspendarea preşedintelui n-a fost solid argumentată şi prin urmare nu s-a impus pe agenda mea cetăţenească. Un al treilea motiv este că m-am plictisit să tot aleg în România «răul cel mai mic». Refuz să mă las manevrat de ură şi orgolii personale. Nu văd niciun motiv să înlocuiesc un berbec cu două gâşte. Nu mi se pare că o asemenea înlocuire e o prioritate a ţării. Mandatul domnului Băsescu şi guvernarea domnului Boc n-au fost angelice. Dar acesta nu e un argument să accept corijarea răului prin rele echivalente sau chiar mai gogonate.

Documentul care a argumentat suspendarea preşedintelui mi s-a părut din punct de vedere juridic neconvingător. Curtea Constituţională nu vorbeşte nicăieri despre «încălcări grave ale Constituţiei». E unul din motivele pentru care am dubii cu privire la legitimitatea acestui referendum.

Nu vă sfătuiesc să mergeţi la vot preocupat de ce vor spune alţii despre dumneavoastră. Nimeni nu are dreptul să judece un act de conştiinţă. Cei care îşi pierd vremea împărţind lumea în pro şi contra vor muri de plictiseală. Realităţile sunt, ca să zicem aşa, mai complexe.

Continui să cred în votul obligatoriu când e vorba de alegeri. Referendumul e un act de cu totul alt tip. El implică în mai mare măsură adeziune intimă, convingere personală, opţiune drastică. Prin urmare, trebuie să îngăduie celui care participă la el un coeficient sporit de libertate.

Istoria se repetă, dar nu mecanic. Aşa încât nu pot aproxima evoluţiile politice de după referendum şi nu sunt înclinat să optez pentru scenarii catastrofice. Mă tem mai mult de degringolada economică a ţării şi a lumii decât de micile deliruri ale politicienilor."

Liiceanu: „Acum se înfruntă două galerii de fotbal"

„Am senzaţia că ţara mea a devenit un enorm bolnav psihic, un pacient sub şoc electric continuu. Acest şoc electric continuu ia aspectul unei fiesta electorale. Înseamnă un circ pentru mulţi - dar cu o teribilă plată. După cum ştim cu toţii, pâinea şi circul erau cele două oferte cu care Roma antică îşi ţinea supuşii. Le dădea circ, dar le dădea şi pâine. După acest circ electoral permanent prin care politicie­nii îşi reglează interesele pe spinarea noastră, va veni momentul pâinii. La toamnă, la iarnă... Momentul în care se va plăti această factură. 

Să ne înţelegem: eu nu voi vorbi ca partizan al niciunei persoane, voi încerca să fiu avocatul raţiunii. Şi spun: era societatea română pregătită în clipa de faţă să parcurgă o traumă psihică electorală de şapte-opt luni la rând? Din mai până-n noiembrie o s-o ţinem mereu în alegeri, în jocuri de-a referendumul, suspendări, în loc să ne vedem de treabă?

Lucrul care mă sperie cel mai tare e că în momentul acesta nu se înfruntă două tabere care-şi schimbă argumente politice, ci se înfruntă două galerii de fotbal. La galeriile de fotbal nu există dialog - ţii cu Rapidul sau ţii cu Steaua. E clar! Poate să facă Steaua orice, galeria Stelei va urla cu Steaua. Poate să faulteze Rapidul tot meciul, galeria Rapidului va spune că jucătorii cu pricina sunt divini şi ceilalţi joacă prost. Aici s-a ajuns. Nu mai există argumente.

Daţi-mi voie să vă spun o discuţie pe care am auzit-o într-un magazin, între două vânzătoare. Una spunea aşa: «Dragă, tu cu cine ai să votezi? Că eu m-am săturat de mutra lui Băsescu.» Cealaltă zice: «Da, şi eu m-am săturat, dar nici mutra lui Antonescu nu-mi place.» «Păi şi-atunci ce facem?» «Nu ştiu. Dar Diaconescu ce zice, cu care să votăm?»

«Păi el zice că cu niciunul.» «Poate spune până duminică cu cine să votăm.» Dacă aşa arată, în clipa de faţă, votul celor care-şi hotărăsc soarta proprie, atunci sigur că eu, ca om care vrea să umble cu argumente, mă sperii. Dar care e ideea, atunci? Pentru că nu-mi place un hipopotam, mă reped şi iau în braţe un crocodil?"