Adevarul.ro

În urmă cu patru decenii a avut loc o întâlnire de taină între liderii Cultelor din România şi Ceauşescu. Practic, a fost prima ieşire la raport a şefilor Cultelor. De aici rezidă

În urmă cu patru decenii a avut loc o întâlnire de taină între liderii Cultelor din România şi Ceauşescu. Practic, a fost prima ieşire la raport a şefilor Cultelor. De aici rezidă următoarea întrebare: au făcut preoţii români politică înainte de '89?

Primirea la Palatul Consiliului de Stat a şefilor tuturor Cultelor recunoscute oficial în România a avut loc pe 29 februarie 1968. Din delegaţia laică "de partid şi de stat" au mai făcut parte, pe lângă Ceauşescu, şi alţi importanţi demnitari, precum Maurer sau Botnăraş.

De cealaltă parte, lideri religioşi, unul şi unul. Cea mai numeroasă delegaţie a avut-o BOR, reprezentată de Patriarhul Justinian Marina, zis şi "Patriarhul roşu", de mitropolitul Moldovei, Iustin Moisescu (pe atunci, numărul doi în BOR) şi de alţi înalţi ierarhi.

Din partea Bisericii Romano-Catolice au fost de faţă mai mulţi înalţi prelaţi, printre care: Marton Aron, Iosif Huber, Francisc Augustin şi alţii. Numeroase alte biserici şi culte au fost şi ele reprezentate la vârf. O figură aparte au făcut muftiul de Constanţa, Mehmet Iacub, şi rabinul Moses Rozen, şeful Cultului Mozaic din România.

"Mierea" şi "vraja" unor "angajamente în sutană"

"Integrându-ne întru totul efortului colectiv, împreună cu conducerea de stat şi cu tot poporul, vom lucra în aşa fel ca şi noi, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, să afirmăm şi să sprijinim prestigiul deosebit", şi-a depănat liturghia "de partid şi de stat" Patriarhul Marina. "Astăzi stăm în faţa Omului (...) care poartă pe umerii săi grijile statului într-o perioadă în care lumea este plină de tensiuni (...). Credem că vă putem ajuta (...).

Să-mi fie permis, Excelenţa Voastră, cu această ocazie extraordinară, de a vă împărtăşi bucuria care ne-a cuprins pe noi la vestea că Excelenţa sa preşedintele Consiliului de Miniştri (n.r. - I.G. Maurer) împreună cu domnul ministru de externe (n.r. - Corneliu Mănescu), cu ocazia călătoriei lor în Italia, au vizitat pe Capul Bisericii noastre, Sanctitatea Sa Papa Paul, l-a binecuvântat şi episcopul romano-catolic, Maton Aron pe Ceauşescu.

Rabinul Rozen i-a încredinţat liderului comunist "devotamentul" şi "lealitatea", astfel: "M-am întors recent dintr-o călătorie în SUA, Anglia, Israel şi Elveţia, unde am luat parte la diferite reuniuni internaţionale. Am luat contact cu multe personalităţi şi am stat de vorbă cu numeroşi oameni simpli. Socot de a mea datorie să vă transmit ceea ce mi-au încredinţat toţi să Vă fac să ascultaţi o clipă ovaţiile miilor şi miilor de auditori ori de câte ori pronunţă numele scumpei noastre patrii şi al Domniei Voastre (...). Vă încredinţăm de devotamentul nostru neprecupeţit, de lealitatea noastră de nezdruncinat".

Ceauşescu vs Cultele: un dublu cec în alb

Trei au fost ideile principale pe care le-a avut în vedere Ceauşescu la întâlnirea epocală cu liderii Cultelor. În primul rând, să ştie cu cine defilează şi să se convingă de sprijinul total al liderilor religioşi. În al doilea rând, să le traseze şefilor Cultelor directivele politicii interne şi externe a partidului. În al treilea, dar nu în ultimul rând, să arate lumii că politica României faţă de Culte s-a schimbat. Cel puţin oficial.

"Noi apreciem contribuţia Cultelor, a dv., conducătorii acestora, la opera de zidire a României noi, simţăminte pe care le-aţi exprimat faţă de politica internă şi externă promovată de partidul şi statul nostru (…). Noi am dori - şi ne exprimăm convingerea că dv., ca şi până acum, veţi susţine această activitate politică atât în ţară, cât şi în relaţiile pe care le aveţi cu alte Culte din străinătate", a spus Ceauşescu, printre altele, în cuvântul adresat şefilor Cultelor. În acest context, se poate spune că liderii religioşi au dat şi au primit, în acelaşi timp, un cec în alb cu bătaie lungă.

De la "Ceauşescu ocrotitorul" la "Ceauşescu demolatorul"

Era la începutul primăverii anului 1968, atunci când Ceauşescu a trecut în revistă pentru prima şi probabil ultima oară pincipalele Culte recunoscute oficial în România. Cel puţin aparent, a fost vorba de o mişcare strategică reuşită: o întoarcere la 180 de grade, un semnal ferm de deschidere şi toleranţă faţă de cei pe care înaintaşul său, Dej, îi hăituise prin închisori şi gulaguri.

În paralel însă, Securitatea, braţul înarmat al Partidului, veghea atent şi împânzea, discret, dar sigur, cu o reţea nevăzută, întreaga lume a Cultelor. Până în Altar, la Taina împărtăşaniei şi a confesiunii. Zece ani mai târziu, imediat după cutremur, Ceauşescu avea să-şi arate adevărata faţă: a început să dărâme bisericile. Care era adevărata faţă a lui Ceauşescu în raport cu Biserica: cea care simula "ocrotirea" sau cea care punea la cale şi ordona demolarea?