Zborul cu zâmbetul pe buze

Cu o oră înainte de îmbarcarea pasagerilor, echipajul verifică detaliile zborului: ruta, durata, vremea. Prioritatea unui însoţitor de bord este siguranţa călătorilor. Zâmbetul e bonus.

Însoţitorii de bord nu urcă în avion decât după cursuri speciale de pregătire la Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă şi după teste foarte dure. Anna Leahu, în vârstă de 27 de ani, şi Bogdan Lascu, în vârstă de 33 de ani, lucrează ca însoţitori de bord, la Tarom, de doi, respectiv opt ani şi sunt îndrăgostiţi de înălţimi. Amândoi se uită la emisiunea „Dezastre în aer”, considerând aceasta ca fiind parte dintr-un training continuu. Se transpun în situaţiile respective, înţeleg mai bine ce s-a întâmplat şi cum ar trebui să reacţioneze dacă li s-ar întâmpla şi lor.

Azi la Roma, mâine la Paris

Dincolo de incidente şi mici neplăceri, însoţitorii de bord găsesc şi motive de satisfacţie. Cel mai mult, Annei îi plac libertatea şi dinamismul pe care această meserie i le oferă. „Astăzi pot fi la Roma, mâine la Paris, poimâine la Londra.
Înainte de a fi stewardesă, Anna credea că meseria se bazează pe trei elemente: să îţi placă să zbori, să călătoreşti şi să fii un bun comunicator. „Acum ştiu că impresiile mele iniţiale au fost corecte, dar am o percepţie mai nuanţată. Oamenii sunt întotdeauna cei mai importanţi, nu modelul de avion pe care lucrăm sau destinaţia călătoriei noastre. Echipajul înalţă avionul dincolo de nori, iar noi trebuie să facem călătoria cât mai sigură şi mai plăcută pentru pasageri”, explică ea.


Alte amănunte mâine în Adevărul magazin de duminică