"Welcome to Irak!"

Plecarea spre Irak este la fel de dificila ca si o vizita pe strazile Bagdadului, fara casca si vesta antiglont, "accesorii" obligatorii pentru supravietuire in locul unde oricand poti fi "salutat" cu

Plecarea spre Irak este la fel de dificila ca si o vizita pe strazile Bagdadului, fara casca si vesta antiglont, "accesorii" obligatorii pentru supravietuire in locul unde oricand poti fi "salutat" cu o salva de pistol mitraliera. Din Dubai nu-s decat vreo doua curse spre capitala Irakului, la aproape o saptamana, dar nici de acelea nu se prea stie. Daca ai ghinionul sa intrebi la terminalul 1 din Aeroportul International Dubai de urmatorul zbor spre Bagdad, ti se va spune sec ca nu se zboara intr-acolo. Doar cu mult noroc afli de plecarile de la terminalul 2, situat la vreo 20 de minute de mers cu masina de principala poarta aeriana, dar exista riscul sa te trezesti ca, in ultimul moment, se anuleaza cursa. Pur si simplu. Spre Bagdad zboara doar avioanele rusilor de la Phoenix. Cand urci in Boeing-ul 737, te izbeste un miros ca de sosete statute. Nu apuci sa te plangi, ca peste tine se pravalesc bagaje, irakience, carora nu li se vad decat ochii din spatele valurilor negre, cu o droaie de tanci pe post de alarme, plus vreo zece "rebeli", care stau cu mobilul la ureche dupa decolarea avionului, spre disperarea stewardeselor. Nu lipsesc instructiunile de zbor intr-o engleza de stepa ruseasca, ce se sfarsesc cu clasicul "pliz rid za instracsan". Cand ai ajuns deasupra Irakului - primul semn ca razboiul nu s-a sfarsit. De la 10.000 de metri se vede o imensa pata neagra pe nisipul desertului. Urmele unui atac la o instalatie petroliera. Urarea de bun sosit pe aeroportul Bagdad - o explozie la vreun kilometru de pista, in timp ce avionul coboara in cercuri stranse la sol. Pe pamant, militari cu degetul pe tragaciul armelor "scaneaza" fiecare calator. Un pilot suspect este tras deoparte si perchezitionat la sange. Cand ajungem la vama, un hamal isi incearca norocul: "Aveti camere de filmat, aparate. Trebuie declarate. Veniti cu mine, se rezolva. Eu va ajut, voi ma ajutati cu 100 de dolari". Vamesul ii taie avantul si-i spune ca suntem romani. "Aaa, romani, OK!", se repliaza "combinatorul" cu mustata ca de honved. Din aeroport se pleaca numai in viteza maxima, cu tot echipamentul de protectie. Soldatii din US Navy conduc Hummerurile cu stanga, iar dreapta sta tot timpul pe arma incarcata. Nu se sta nici o clipa pentru ca oricand insurgentii pot ataca. Lucrurile se calmeaza cand ajungem in Camp Victoria, o baza americana ridicata in jurul unuia din palatele lui Saddam. Aici e liniste si soldatii aflati la liber stau la o Pizza Hut. Putin mai incolo se aud rafalele de arme automate. "Welcome to Irak!", ne ureaza zambind un sergent american, in timp ce-si stinge setea cu un Pepsi rece. Doar baloanele de supraveghere nu au o clipa de liniste.