"Vreau sa privesc tavanele muzeelor de arta precum gainile care beau apa"

- recita din propria lirica Gabriel Dorobantu

Romantic pana in maduva oaselor, Gabriel Dorobantu a interpretat pana in prezent peste 250 de melodii. Cu ani in urma smulgea ropote de aplauze publicului cu hitul care l-a consacrat: "Gara noastra mica". In septembrie va lansa un album, cu zece piese braziliene compuse de Roberto Carlos. Viorela Filip a tradus textele in limba romana si Cristi Faur a realizat orchestratia. Recent, cantaretul s-a mutat impreuna cu parintii sai la Cornu, localitate ajunsa celebra in folclorul politic dambovitean gratie fostului premier Adrian Nastase si a oualor lui... de gaina. - Domnule Gabriel Dorobantu de ce ati parasit Capitala pentru Cornu? - Asa a fost sa fie. Eu sunt nascut in Bucuresti, parintii mei sunt bucuresteni, bunicii mei la fel, insa am simtit nevoia, la un moment dat, sa plecam undeva la aer curat, la liniste. S-a facut intotdeauna o legatura intre alegerea mea de a locui la Cornu si dl. Adrian Nastase. Va spun ca nu e nici una! Nu m-am intalnit pana acum cu dansul acolo, dar daca va trece din intamplare pe la poarta mea il voi invita bucuros la o cafea buna. - Cum v-ati organizat gospodaria? - E foarte frumos sa te trezesti inconjurat de verde, de prospetime, alaturi de cei dragi! Daca va ganditi la oua, sa stiti ca nu am gaini in gospodarie! Nici vaci, nici porci si nici oi. Am insa doi prieteni buni: un catel maidanez pe nume Leu si un motanel simplu si banal pe care l-am botezat Miturini. Ei sunt singurele animale la care tin si pe care le-am adoptat in timpul construirii casei, pentru ca s-au aciuat pe langa noi si n-au mai plecat. Am considerat ca trebuie sa avem grija de ele. - Aveti preferinte pentru anumite melodii pe care le cantati? Care sunt cele mai iubite? - Nu am melodii la care sa tin enorm sau de care sa ma indragostesc. Daca ma indragosteam de toate cele 250 de piese ale mele trebuia sa fiu la ora actuala nebun din dragoste! Am cantece pe care le cant cu placere pentru ca au fost o reusita a mea, a compozitorilor si a textierilor, dar sunt si cantece pe care nu le-am mai cantat niciodata nu pentru... ca nu au fost reusite, ci pentru ca publicul nu le-a descoperit. Si nici redactorii din radio si televiziune nu le-au difuzat. - Domnule Gabriel Dorobantu stiam ca va place Sting, ati ramas un admirator al lui? - Da, imi place la nebunie cum compune, este nemaipomenit! Totodata, il apreciez si pe Elton John. L-am privit cu interes chiar la Atlanta, intr-un show de-al lui, am avut prilejul sa primesc un autograf de la el si ma mandresc cu acest lucru. - In afara de muzica aveti si o alta pasiune? - Nu s-ar cuveni sa am, dar imi place sa vad filme bune, merg numai la cinema, ador sa urmaresc filme pe ecran, alaturi de alti spectatori. Alteori ma reintalnesc cu prietenii, dar nu neaparat la o terasa, ci intr-un loc unde sa putem comunica si sa nu fim subiect de discutii sau tinta pentru paparazzi. Daca ar fi sa stau la o sueta sa stiti ca ma enerveaza la culme discutiile savante, care vor sa para inteligente! As vrea sa discutam despre nimic, despre lucruri care sa ma amuze si care sa-mi dea frau fanteziei. Eu sunt un om cu o imaginatie bogata, inventez cuvinte si stari. Depinde si cu cine stau de vorba, poate sunt oameni care nu gusta glumele mele sau care nu ma cred in stare sa trag cu tunul. Treaba lor, dar eu am tras in armata, unde am fost comandant de pluton! Pe vremuri scriam poezii. Versurile mele erau ciudate. Am facut o poezie care se numea "Protectia muncii". Nu rade! Era angajanta. - O mai tineti minte? - Nu, dar pe langa asta am mai scris una din care va pot reda cateva versuri din memorie: "Vreau sa privesc/tavanele muzeelor de arta innegrite de fum/precum gainile care beau apa..." Sunt un creator de stari. Daca te vad trista incerc sa creez o atmosfera potrivita ca sa te fac sa crezi ca ti-e bine, vreau sa fiu un fel de vindecator, un panaceu al situatiilor grele prin care treci. Nu-mi place sa vad tristete in jur. - Cum se vede publicul de pe scena? Unii rad, aplauda, altii sunt morocanosi, tristi, nemultumiti... - Fiecare are felul lui de a percepe muzica. In general pe mine oamenii m-au aplaudat, pentru ca am reusit sa-i conving. Dar nu este usor. Trebuie sa-i descoperi si asta nu poti s-o faci daca nu pui suflet in tot ceea ce faci pe scena. Spectatorul te simte daca il trisezi. Daca nu pui suflet intr-un cantec, el va fi un cantec chewing-gum, un biet exercitiu.