Cu Volkswagenul prin gropi

Romanii au schimbat Dacia cu Volkswagen. Dar drumurile sunt inca nereparate. Daca apesi mai tare pe acceleratie, risti sa cazi intr-o groapa. Un astfel de accident s-a produs, din pacate, si in primul

Romanii au schimbat Dacia cu Volkswagen. Dar drumurile sunt inca nereparate. Daca apesi mai tare pe acceleratie, risti sa cazi intr-o groapa. Un astfel de accident s-a produs, din pacate, si in primul semestru. Economia a rulat cu viteza mare, insa s-a trezit intr-o surpatura. Este vorba de deficitul contului curent, care s-a cascat neasteptat de mult. Guvernul s-a angajat fata de institutiile financiare internationale sa reduca, in 2004, dezechilibrul extern de la 5,8% din PIB, cat a fost anul trecut, la 5,5%. Dar, daca lucrurile vor evolua si in a doua jumatate a anului ca in prima, deficitul se va duce fluierand spre 7%. Ce ar trebui sa faca soferul Volkswagenului intr-o situatie atat de delicata? Sa apese pe frana sau sa-si continue drumul cu aceeasi viteza, daca nu cu una si mai mare? Guvernul declara ca nu se teme de "accidente" si sustine ca economia trebuie sa-si mentina actuala cadenta. Nici Opozitia nu este pentru impunerea unor restrictii de viteza. Dimpotriva, considera ca trebuie sa se apese si mai mult pe acceleratie. Atat Puterea, cat si Opozitia vin cu acelasi argument: fara o crestere rapida nu se poate reduce saracia, care, in Romania, este foarte raspandita. Intr-adevar, niciunde in lume nu exista un leac mai bun pentru o astfel de maladie. Problema este insa alta: in ce masura poate fi folosit un asemenea remediu in Romania? Toate tarile vor sa progreseze rapid si sa ajunga la un standard de viata cat mai ridicat, dar destul de putine reusesc sa-si vada visul cu ochii. Romania se afla printre tarile care, deocamdata, nu pot decat sa tanjeasca dupa un trai mai bun. Cauza nu este insa una conjuncturala, faptul ca Romania se indreapta in 2004 spre un puternic derapaj extern, determinat de cresterea mult mai rapida a importurilor decat a exporturilor. Intr-o situatie si mai grea decat cea in care se afla in prezent Romania a fost anul trecut Bulgaria, al carei deficit de cont curent s-a ridicat la 8,3% din PIB. Nici FMI, nici Uniunea Europeana n-a ridicat insa din sprancene. Motivul? Investitiile straine directe acopereau 80% din deficit. De ce ar avea institutiile respective un alt comportament fata de Romania, care, cel putin in prima jumatate a anului, a beneficiat de un sprijin si mai puternic din partea capitalului strain? Aproape 90% din deficit a fost acoperit din intrari autonome de capital, care n-au presupus imprumuturi externe. Fireste, FMI si Uniunea Europeana vor mai pasui Romania un an-doi, mai exact pana isi va vinde "bijuteriile de familie". Dupa aceea, insa, fluxurile de capital strain se vor subtia, iar pozitia externa a tarii va incepe sa scartaie. Din acel moment, finantatorii nostri externi vor intoarce foaia. Deoarece problemele economiei romanesti nu sunt conjuncturale, ci de durata. Iar sansele solutionarii lor inca nu se intrevad. Tara mare cu economie mica. Astfel ar putea fi caracterizata Romania, ale carei probleme sociale se agraveaza tocmai datorita faptului ca guvernantii ei ignora o asemenea realitate. Nevoile romanilor sunt, intr-adevar, foarte mari, dar posibilitatile economiei de a le satisface sunt limitate. Exista in economie doua feluri de intreprinderi: eficiente, care creeaza profit, si ineficiente, care nu creeaza nimic sau, mai bine spus, produc pierderi. Pentru a se obtine un ritm de 6%, cat se anticipeaza pentru primul semestru din 2004, primul grup de intreprinderi trebuie sa inregistreze o crestere de 12%, deoarece aportul celui de-al doilea grup este zero. Deci, pentru a se accelera expansiunea economica la 8-9%, cat doresc unii politicieni, intreprinderile performante ar trebui sa cunoasca un ritm de 16-18%. Or, este limpede ca, in asemenea conditii, motoarele cresterii, deja supraincalzite de actualul ritm, s-ar gripa. Singura modalitate de a ajunge la ritmuri inalte de crestere, capabile sa reduca saracia, este restructurarea intreprinderilor neperformante. Un asemenea obiectiv este insa tot mai greu de realizat in Romania. Pentru ca, daca pana nu de mult, erau vizate de restructurare numai intreprinderi de stat, de la o vreme trebuie luate in calcul tot mai multe intreprinderi private. Sunt societati care tin in loc economia, deoarece noii lor proprietari nu stiu sa creeze valoare adaugata, ci doar sa imparta bani. Exista in lume doua industrii - a petrolului si a tutunului - care au adus foarte multi bani guvernelor. In Romania, amandoua au produs pierderi, pentru ca cei care le-au condus au fost mana in mana cu Puterea, cu care au impartit profitul. Profitorii tranzitiei au castigat, statul a pierdut. Mai trebuie sa mire pe cineva ca actuala crestere economica nu se simte si in viata romanului onest?