Vocaţia derizoriului

în variantă românească, consiliul a eşuat rapid într-un furnizor de ştiri senzaţionale, spumos comentate de o parte a membrilor săi. Sâmburii eşecului au fost însă plantaţi, cu bună

în variantă românească, consiliul a eşuat rapid într-un furnizor de ştiri senzaţionale, spumos comentate de o parte a membrilor săi. Sâmburii eşecului au fost însă plantaţi, cu bună ştiinţă, la baza consiliului încă de la începuturile sale. Lipsit de fundamentul legal al unei acţiuni eficiente, acesta a fost rapid dotat cu un preşedinte insipid, în persoana lui Onişoru. Iar pentru a compensa eventualele frustrări, membrii şi personalul acestuia au fost generos retribuiţi, sfârşind, mai toţi, prin a face trafic de prestigiu intelectual prin publicarea unor lucrări mai mult sau mai puţin inspirate. Structurat pe baza reprezentativităţii politice şi dependent de interesele partidelor, CNSAS predispune la implicarea unui factor politic din afara sa. Altfel, nici măcar nu poate da impresia că funcţionează. În decurs de numai câteva zile, sub măiastra baghetă a preşedintelui Băsescu, instituţia a reuşit să aibă nu mai puţin de trei conducători. şi toate acestea, în timp ce şeful statului se laudă că a scos din blocaj deconspirarea poliţiei politice. De fapt, preşedintele a reuşit să paralizeze instituţia, aducând-o în postura în care numai intervenţia sa o mai poate salva. Atent în instaurarea controlului personal asupra tuturor domeniilor de unde ar putea veni pericolul la adresa sa, preşedintele nu atacă, încă, frontal. Într-o primă fază, acesta vulnerabilizează, prin discreditare, oameni, instituţii şi iniţiative, urmând ca lovitura finală să vină mai târziu. Consiliul nu face excepţie. Acesta este acum arbitrat de un om asupra căruia planează grave suspiciuni de colaborare cu Securitatea. În România, lupul face morală, iar mielul este dur criticat pentru că s-a lăsat mâncat. Ce cadou mai frumos puteau primi cei interesaţi de îngroparea trecutului, sub pretext că avem alte priorităţi decât acesta. Încă o dată am reuşit să dovedim că, la noi, nimeni şi nimic nu se poate ridica deasupra suspiciunilor. Care mai este valoarea informaţiilor din mult-trâmbiţatele dosare desecretizate, dacă ştim, cu certitudine, că totul este obiectul târguielii şi orice informaţie, iniţial, va fi atent analizată din punctul de vedere al agendei politice a decidenţilor. Între timp, adevăraţii vinovaţi pentru decăderea morală a României răsuflă uşuraţi pentru că au mai câştigat o bătălie, reuşind să abată atenţia publică de la miezul problemei. Încet, dar sigur, ne cufundăm în mlaştina incertitudinii în care criteriile morale, atâtea câte mai subzistă, sunt dizolvate de acidul neîncrederii. Deconspirarea Securităţii s-a transformat într-un circ în care dresorii dosarelor împart lovituri de bici şi bucăţele de zahăr, pentru a arăta lumii un spectacol jalnic.