Visul lui Emil, cosmarul Opozitiei

In toropeala politica de vara, Emil Constantinescu viseaza. Se vede intr-o mare alianta, o forta democrata, castigatoare a viitoarelor alegeri. Locul sau in aceasta constructie magnifica este inca

In toropeala politica de vara, Emil Constantinescu viseaza. Se vede intr-o mare alianta, o forta democrata, castigatoare a viitoarelor alegeri. Locul sau in aceasta constructie magnifica este inca neclar, dar, cuiva care se imagina, in urma cu cativa ani, "lider regional", nu i se poate rezerva decat rolul de conducator. Saptamana trecuta, dupa ce a semnat un protocol de colaborare cu seful Uniunii Patronatelor din Romania, Emil Constantinescu si-a facut public visul: alianta electorala cu PNL si PD. El a identificat si liantul dintre Actiunea Populara (AP) - formatiunea al carei presedinte este - si celelalte doua partide: adversarul comun, PSD. In afara acestuia, ar mai exista niste amintiri si cateva idei impartasite de toate trei odinioara. Suficient, in opinia sa, pentru a cimenta o legatura, timpul scurt nefiind nici el un impediment, deoarece regele Simeon al Bulgariei a constituit o alianta in patru zile si nici macar nu avea pretentii de lider al Balcanilor. PNL si PD, in urma cu cinci ani partenere ale fostului sef al statului, nu au dat nici un raspuns. Theodor Stolojan si Traian Basescu parca nici n-au auzit. Doar vicepresedintele liberal Paul Pacuraru a spus, cu jumatate de gura: "AP sa intre mai intai in Parlament si, abia dupa aceea, se poate vorbi de o colaborare". O asemenea palida reactie arata ca Actiunea Populara nu este deloc o partida interesanta pentru liberali si pedisti. Ba, mai mult, ca visul lui Emil Constantinescu este un cosmar pentru opozitia democratica. De nimic nu se tem mai mult PD si PNL, decat de impresia de "cederizare". Negociindu-si contractul electoral, ele au accentuat in mai multe randuri ca aceasta colaborare nu va fi o noua Conventie. Au incercat, in felul acesta, sa contracareze tentativele de discreditare venite din partea PSD (la ultimul Consiliu National, partidul de guvernamant lansand ideea ca se reface CDR), asigurandu-i, totodata, pe alegatori ca nu se vor mai confrunta cu trista experienta a fostei coalitii. Or, Emil Constantinescu, indiferent ce structura politica ar conduce, ramane figura-emblema, de o comica solemnitate a fostei CDR, care, in 1996, l-a propulsat la Presedintia Romaniei. El evoca o guvernare plina de conflicte, proaste masuri administrative, paruieli continue intre parteneri, combinate cu ifose de casa mare. Atat de dezamagit a fost electoratul de regimul cederist, incat a aruncat o parte a lui in afara urnelor, scotandu-i pe taranisti din Parlament. Emil Constantinescu insusi i-a dat o mana de ajutor, retragandu-se din cursa prezidentiala, de teama ca nu va mai fi ales. Actiunea Populara, partid creat de curand, este un fel de oaste de stransura compusa din apropiati ai presedintelui, sfetnici vechi, taranisti si liberali care si-au abandonat formatiunile. Zoe Petre, Nicolae Noica, Traian Remes sunt "popularii" cei mai vizibili. Taranistii dati afara de Victor Ciorbea pentru nesupunere vin si ei tot aici. Vasile Lupu, cu bucata lui de PNTCD, intregeste randurile. AP nu este deloc un partid nou, ci doar o ramura a PNTCD, condusa de Emil Constantinescu. Nu este de mirare ca taranistii si liderii lor nu figureaza in sondajele de opinie. Alegatorii au priceput despre ce e vorba si isi mentin sanctiunea: uitarea. Asocierea cu partidele taraniste ar insemna o prabusire spectaculoasa de imagine pentru alianta PD-PNL. Posibilitatea ca aceasta sa obtina un scor de peste 30 de procente la alegeri tine si de o ruptura definitiva cu trecutul cederist. Noua alianta trebuie sa demonstreze ca este altceva decat coalitia de altadata, adica o forta responsabila, cu un discurs realist, modern, cu intelegeri clare si respectate de semnatari. Nu are nevoie de viziuni grandioase, de strigoi securisti si de comisii nationale pentru demascarea abuzurilor comuniste - ultimele idei in materie de lupta politica, emise de Emil Constantinescu si Victor Ciorbea. Nici de orgolii exacerbate ori de pretentii stupide ca sa o macine pe dinauntru, asa cum s-a intamplat in Conventie. Deocamdata, liberalii si pedistii isi negociaza cu discretie programul politic, nu se intrec in vorbe mari, in zeci de mii de specialisti sau in competitii pentru liste. Abia mai amintesc de partenerii de altadata. Taranistii, care nu-si au locul in acest menaj, poate ar mai avea o sansa, daca si-ar uni ramurelele intr-una singura si ar bate cu ea la portile Parlamentului. Insa acesta este un vis prea mic pentru Emil Constantinescu.