Virgil Ierunca, o voce pentru eternitate

culturii româneşti în exil a tăcut. Dispariţia lui îndoliază sufletele intelectualilor pe care i-a sprijinit moral în anii comunismului. Avea 86 de ani. "Odată cu el dispare unul dintre

culturii româneşti în exil a tăcut.
Dispariţia lui îndoliază sufletele intelectualilor pe care i-a sprijinit moral în anii comunismului. Avea 86 de ani. "Odată cu el dispare unul dintre ultimele nume mari din emisfera vestică a literaturii române", a declarat, pentru Mediafax, poeta Ana Blandiana. "Probabil că devotamentul arătat faţă de România l-a făcut să nu creeze o mare operă filosofică, sacrificându-se pentru publicistică. Mă închin în faţa memoriei lui", a adăugat Neagu Djuvara. "A intrat în contact cu mari oameni de cultură români din străinătate, precum Cioran sau Ionesco. A fost un spirit caustic, critic, un om inteligent, foarte cult, mare meloman", spune Stelian Tănase. Născut pe 16 august 1920, în comuna Lădeşti, judeţul Vâlcea, Virgil Ierunca a debutat în presă, în 1939, la ziarul "Timpul", iar până în 1944 a colaborat la principalele reviste literare şi la săptămânalul "Vremea". A plecat din România în 1947, primind o bursă din partea guvernului francez. Din 1951 şi până în 1974, a fost redactor al emisiunilor în limba română ale radiodifuziunii franceze. A scris mult în publicaţiile româneşti din exil. După Revoluţie, a publicat la Editura Humanitas: "Poeme de exil", "Trecut-au anii", "Semnul mirării", "Subiect şi predicat", "Româneşte", "Fenomentul Piteşti".