Violentele din Irak ar putea modifica strategia americana

SUA iau in calcul trimiterea de noi trupe si recunosc posibilitatea ca alegerile irakiene preconizate pentru ianuarie 2005 sa se desfasoare doar in anumite parti ale tarii. Ingrijorarea incepe sa-si faca loc si in randurile senatorilor republicani sustinatori ai razboiului, care se pronunta pentru o "recalibrare a politicii" fata de Irak

In cartea sa autobiografica O misiune de indeplinit: drumul meu spre Casa Alba, referindu-se la razboiul din Vietnam, presedintele Bush scria, la un moment dat: "Eram inclinat sa sprijin razboiul si pozitia guvernului nostru, atata timp cat aceasta pozitie nu se dovedea gresita, ceea ce s-a intamplat mai tarziu, cand mi-am dat seama ca nu putem sa explicam de ce ne aflam acolo, ca nu exista o strategie in vederea unei iesiri din aceasta situatie si ca lupta noastra pare sa nu aiba sanse de castig". Cum se face ca presedintele si-a dat pana la urma seama, cu atata limpezime, de fiasco-ul din Vietnam, dar ramane orb fata de realitatile inspaimantatoare, atat de similare, ale razboiului pe care il poarta in Irak? - se intreaba, in paginile cotidianului New York Times, de regula apropiat cercurilor republicane, analistul american Bob Herbert, care isi clarifica imediat ideea: Bush nu poate explica ce cautam in Irak, nu are o strategie pentru iesirea din impasul creat, iar trupele americane cu siguranta nu au sanse sa castige lupta. Pe masura ce situatia din Irak se inrautateste, presedintele pare a se indeparta tot mai mult de realitate, afirma analistul. Ultimele evolutii, caracterizate prin exacerbarea violentelor, rapirea de ostatici si executarea lor barbara, prin atentatele sinucigase soldate cu pierderi crescande in randurile irakienilor recrutati pentru serviciile de politie si securitate, ca si prin ambuscadele carora le cad victime militarii americani, par a confirma asemenea aprecieri. Secretarul Departamentului Apararii, Donald Rumsfeld, nu a exclus, astfel, posibilitatea trimiterii de noi trupe - care sa se adauge celor 138.000 de militari aflati deja la fata locului -, daca situatia o va cere. Or, pana acum, ideea era ca locul trupelor americane sa fie luat de fortele noului guvern irakian pro-american, ceea ce se dovedeste, cel putin deocamdata, a nu fi cazul. Pe de alta parte, acelasi Rumsfeld a indicat, pentru prima oara, ca este posibil ca alegerile programate sa aiba loc in Irak, in ianuarie anul viitor, sa se desfasoare doar pe o arie restransa, unde sa nu se inregistreze violente intense. Or, aceasta remarca intervine la numai o zi dupa ce presedintele Bush si premierul irakian, Allawi, care au avut o intalnire la Washington, au exclus o asemenea posibilitate si si-au exprimat optimismul fata de "evolutia pozitiva" a evenimentelor din Irak. Mai mult, in cuvantarea sa rostita la ONU, presedintele american declara ca Irakul este pe punctul de a deveni "sigur, democratic si liber". Contrastul dintre acest optimism de parada si realitate a determinat pana si pe unii senatori republicani, in trecut sustinatori fermi ai razboiului, sa-si exprime preocuparea fata de "dezastrul" ce pare a se profila la orizont. Senatorul de Arizona, John McCain, a recunoscut ca situatia "se deterioreaza", adaugand ca s-au facut in Irak "serioase greseli". Iar colegul sau din Nebraska, senatorul Chuck Hagel, a mers si mai departe, afirmand ca razboiul "nu poate fi castigat", ca, in Irak, americanii se afla "intr-o profunda criza" si ca se impune "o recalibrare a politicii". O abordare critica isi face loc si in randurile unora din aliatii fideli ai Americii. Ziarul conservator britanic Financial Times reproseaza administratiei Bush ca, urmare a politicii sale gresite, "a permis teroristilor Jihadului sa ia initiativa", in vreme ce ziarul italian Corriere della Sera e de parere ca, prin atitudinea sa unilaterala, administratia Bush "si-a instrainat multe simpatii", iar publicatia poloneza Nasz Dziennik considera ca Washingtonul incearca acum sa convinga comunitatea internationala "sa achite nota de plata pentru haosul provocat de politica sa nesabuita". Suficiente argumente pentru ca analistul american amintit mai sus, Bob Herbert, sa conchida ca "lectia tragica a Vietnamului il priveste acum pe presedinte drept in ochi". Si ca, deocamdata, acesta nu stie incotro sa se indrepte.