Marius Vintilă, veteranul radioului liber

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Marius Vintilă, veteranul radioului liber
Marius Vintilă, veteranul radioului liber

DJ-ul de la Radio Guerrilla vorbeşte despre începuturile undelor FM în România post-comunistă. Marius Vintilă (40 de ani) spune despre prima lui intervenţie live că a fost „naivă“. Astăzi, după ce a trecut prin „şcoala lui Sârbu“, dar şi pe la alte posturi, a găsit locul potrivit.

„Adevărul“: Anii ‘90 au reprezentat începutul radioului liber?

Marius Vintilă: Da, a fost un început. A fost începutul radioului comercial de calitate. Adică, eu zic că ProFM-ul de atunci a arătat că se pot face şi bani, şi audienţă, şi emisiuni bune, de calitate. Nu a mai mers pe aceeaşi linie, din păcate. De fapt, începuturile radioului modern, ale FM-ului, au fost chiar în primele luni după Revoluţie.

Eu m-am trezit în altă lume când am venit în Bucureşti. Ţin minte că aşteptam în parcul din faţa Gării de Nord şi aveam cu mine un casetofon stereo nou, foarte mare, cu baterii. Am dat pe radio şi am prins primele radiouri de FM din România, adică Fun Radio, Contact şi Nova. Şi am rămas pe Radio Nova, ei au fost populari în primii doi ani după Revoluţie. Am avut o tentativă să mă duc acolo, am fost acceptat, dar, din păcate, ei şi-au pierdut licenţa la scurt timp după. M-am dus la ProFM. De fapt, Exarhu m-a dus.

Cum era să lucrezi într-o perioadă lipsită de competiţie?

Ba era competiţie, erau şi sondaje, iar noi eram întotdeauna pe locul doi (râde). Ceea ce nu i-a convenit deloc lui Adrian Sârbu. El era convins că poate să existe radio cu audienţă, să fie pe primul loc şi să aibă emisiuni de calitate. Ce înţeleg eu prin calitate? La „şcoala lui Sârbu“ se lucra în felul următor: oricine vorbea pe post, nu deschidea gura înainte să ştie exact ce va spune. Iar ce spunea era, în pricipiu, informaţie.

Respectiv un radio de conţinut, cu muzică ce nu se consumă de la o lună la alta, ci o muzică ce rămâne de la decadă la decadă, cel puţin. Toată gaşca asta a realizatorilor de radio actuali merge în aceeaşi direcţie, respectiv ceea ce înseamnă Radio 21, radio de consum, un radio la care realizatorii sunt la fel de goi de conţinut ca şi ascultătorii. Ei nu ştiu să se exprime, ştiu ce vor spune când deschid gura pe post, dar nu vor spune mai mult decât ora, ce piesă a fost şi ce piesă urmează, eventual câte grade sunt afară.

Nu au fraze care sunt constituite din două sau mai multe  propoziţii, pentru că nu ştiu cum să le ducă până la capăt, nu au o opinie, şi chiar dacă o au, nu este nimic care să susţină opinia respectivă. Din păcate, majoritatea radiourilor sunt aşa. Eu am avut noroc cu Guerrilla, altfel nu mă mai interesa să fac radio.

Ce radio era pe primul loc imediat după ‘90?

Radio Contact. A fost ani de zile, iar după aceea a venit Radio 21, depăşindu-l. Asta prin ’96. După care ProFM-ul a fost pe primul loc după relansare, pentru că era puternic susţinut de ProTV. A venit Andrei Gheorghe director, a schimbat formatul, cred că la dorinţa lui Sârbu.

A fost o mare greşeală a lui Sârbu. Totul a fost virat pe comercial. Unul dintre directorii de la ZU de azi, Bogdan Stratula, era atunci împreună cu Andrei Gheorghe la conducerea ProFM. Ei, cu aprobarea lui Adrian Sârbu, au hotărât această schimbare de format. Şi în momentul acela s-a pierdut tot ceea ce înseamna ProFM vechi şi s-a trecut la ProFM-ul nou, care a ajuns ce e acum.

Şi a ajuns numărul unu..

A stat acolo numai un an, după care a coborât, iar acum sunt în vrie… În afară de emisiunea lui George (n.r. - Vintilă), care este altfel! (râde)

Îţi mai aduci aminte prima emisie?

Da, cum să nu. La Radio Nova, într-o după-amiază, prin octombrie ‘92. Sediul lor era în teatrul Giuleşti, în turnul din spate. Era mult mai greu de făcut emisii atunci, aveai mixerul, în dreapta şi în stânga lui câte un pick-up, două casetofoane duble şi era un CD player, dar erau numai câţiva DJ care aveau câteva CD-uri. Compact discul apăruse cu câţiva ani în urmă şi era o raritate. Nu se găsea niciunul pe piaţa românească, erau numai casete. Şi am făcut emisie pe casete.

Despre ce ai vorbit?

Nimic. Adică, eu am deschis gura şi am spus lucruri, mă pregătisem, dar nu am transmis, practic, nimic. Nu ştiam nimic despre radio, nu apucasem să intru în «şcoala lui Sârbu». Toate reperele mele s-au schimbat acolo. La prima emisie la Nova 22 îmi pregătisem 14 casete cu 14 piese. Mie mi se părea că fac nişte comentarii interesante în legătură cu titlul piesei. A fost o intervenţie naivă, de fapt, au fost mai multe. Am mai avut două emisii la Radio Nova, după care şi-au încetat emisia în noaptea de revelion, la ora 00.00, în ‘92.

Cum pierzi o licenţă?

Ooo, atunci când vine un om puternic şi influent, cum e Cristoiu, tu ca arhitect pasionat de radio (n.r. - Adi Popescu) îţi vei pierde licenţa. A venit viitorul trust format din Tele7Abc şi Radio 2M Plus, viitorul radio la care urma să lucreze Teo Trandafir, fosta noastră colegă.

Cât de personală a mai rămas slujba asta?

Noi cam avem aici libertatea, şi aici vorbesc de Guerrilla, să schimbăm ce nu ne convine. Nu se intâmplă ca la alte radiouri, unde ştiu exact cum este. Intervenţia DJ-ului trebuie să fie de exact 22 de secunde, la ora aceea, el va şti exact ce va spune pe tot parcurusul intervenţiei. Şi nu va spune nimic personal, nu va avea păreri, nu va spune nimic ce poate deranja ascultătorii.

Eu pot să fac o intervenţie după o piesă, peste o piesă, pot să tai muzica de tot şi să fac o intervenţie de 20 de minute cu telefoane, dacă vreau. Sunt producătorul propriei mele emisiuni, răspund total de conţinutul emisiunii de la 10.00 la 13.00. Sunt foarte liber, de aia zic că mi-ar fi foarte greu să plec la alt radio.

Radio Zu este pe primul loc, iar Guerrilla are aproape 40.000 de ascultători în Bucureşti. De ce?

Abia aştept să iasă următoarele cifre, pentru că avem o campanie foarte faină, cea mai faină dintre cele pe care le-am promovat noi. Sigur le-au mai ridicat.

Cine face regulile azi? Cifrele şi audienţele?

În primul rând. Dar mai e ceva. Noi avem un anumit public, care e cel mai şmecher, cel mai inteligent, cel mai bogat şi chiar dacă performanţele referitoare la cifre sunt mai puţin satisfăcătoare într-un moment sau altul, clienţii nu renunţă la publicitatea pe Guerrilla, pentru ca le foloseşte. Ei îşi vând produsele premium. Până acum şase luni, cele mai multe reclame erau la produse ale băncilor şi la maşini. Mai vrem la ceasuri de lux. Ne aude cineva? (râde)

Dar crezi că Guerrilla, care este un radio de nişă…

Asta e ciudat. Guerrilla e de nişă în România. Afară, radiourile de care noi suntem cel mai aproape, au milioane şi zeci de milioane de ascultători. Din păcate, pentru noi, e de nişă, încă. Tragic.

Va ajunge la audienţele lui Zu, radio aflat pe primul loc?

Nu, dar este o chestiune pe care noi ne-am asumat-o. Dacă existau discuţii referitoare la direcţia pe care o luam, mi-ar fi fost greu şi mie, şi altora să rămânem. Dacă s-ar fi dorit direcţia Zu, îmi pare rău, dar nu. Nu aş mai fi stat. Eu nu ştiu să fac ce fac ei, mai precis, nu pot. Nu pot să-mi bat joc de mine.

Deci nu emisiuni a la Morar şi Buzdugan?

Nu-i cunosc personal şi nici nu-mi doresc foarte tare, dar am senzaţia că ei sunt foarte sinceri, din păcate. Şi cred că ăsta e nivelul la care pot să se ridice, nu cred că-l coboară la nivelul ascultătorilor lor. Personal, nu am râs niciodată la vreo glumă de-a lor şi i-am ascultat de vreo trei ori, când erau la Radio 21. Nu mi s-a părut absolut nimic amuzant, m-am speriat şi am coborât din taxi.

Cum arată ascultătorul tău?

În primul rând, are o părere pe care şi-o poate susţine. De când lucrez aici, am avut în direct doar spectatori cu care am avut ce să vorbesc… corect româneşte în primul rând. Ăsta e nivelul de bază. Mai departe, fiecare are o opinie susţinută cu privire la un subiect pe care îl discutăm, apoi ascultătorul este un tip neaşteptat de serios care nu suportă să i se servească bullshituri penibile şi la prima mână, apoi e foarte riguros, mă corectează de fiecare dată.

În momentul în care faci o emisiune fără un subiect precis şi care te duce în direcţii neaşteptate, în funcţie de ce se întâmplă, de subiectele pe care le abordezi, fireşte că dintr-o grămadă de ascultători, sunt unii care se pricep perfect la partea despre care vorbeşti tu în ziua respectivă, atunci primeşti corecturile de rigoare.

Ţii cont?

De fiecare dată, sigur că da. Ascultatorul de radio Guerrilla este foarte concis şi de ajutor. Nu mă înjură. „Atenţie la ce spui“. Şi mai e şi soţia mea, care mă corectează de fiecare dată când are ocazia, nu scap aşa uşor.

Omul de radio poate să-şi educe ascultătorii, dar şi invers?

Da, clar, şi e cel mai fain şi util să lucrezi aşa. Să vorbeşti în gol, să se înghită tot ce spui, nu se potriveşte cu publicul nostru. Public care conţine şi ascultători care probabil nu sunt cei mai bogaţi, nu sunt cei mai educaţi, dar sunt în curs de… Sunt studenţii, de exemplu.

Ce are radioul mai bun decât televiziunea, pentru tine?

După ce am făcut ultima emisiune la TVR 1 cu profil ecologic, nu aş face decât cel puţin aşa ceva, adică nu aş mai face divertisment decât de felul acela, de tip Discovery. Nu cred că aş putea să mai fac un matinal. Şi în afară de asta, e o altă aşteptare de la realizatorul de televiziune. El trebuie să fie mai deschis, comercial, zâmbitor, nu trebuie să fie foarte serios sau tranşant.

Trebuie să fie flexibil, să plece capul. Şi vis a vis de audienţa lui şi de staff-ul cu care lucrează. Producătorii TV sunt regii neîncoronaţi ai emisiunilor, şi-mi imaginez că e greu pentru ei să lucreze cu indivizi verticali. Am avut meciuri cu producătorii cât am fost prin ProTV, de fiecare dată. Producătorii există de 15 ani, cine vine să-i conteşte?

În radio a mai rămas poezie, un pic de mister, o mult mai mare libertate decât în televiziune, un grad mai mic de ipocrizie vizavi de audienţă per total, şi, să nu pierd ocazia să spun că, în timp ce toate televiziunile au emisiuni de manele, nu există niciun radio oficial (sunt doar radiouri pirat de manele) care să aibă program de manele. Şi îi felicit pe toţi cei care au contribuit la aceasta pentru că, deşi nu sunt neapărat de acord cu ei şi cu demersul lor radiofonic şi nu-i ascult, nu s-au dus până la manele.

Nu crezi că există lucruri mult mai nocive decât manelele, care au deja priză la public?

Noi trăim într-o societate manelizată complet. Şi ziarele sunt nişte manele, şi televiziunile sunt nişte manele. Nu ştiu dacă există un procent de 5% de emisiuni decente. Tocmai am făcut o emisiune cu tema „Care e cea mai proastă emisiune TV?“ A reieşit că, pentru ascultătorii mei, „Test de fidelitate“ e pe primul loc şi „Noră pentru mamă“, care a ieşit pe locul doi. Tot nişte manele sunt. Aa, că ele se numesc divertisment. Atunci, ţi-e mult mai uşor să zici când moare Lazarov că «a murit părintele divertismentului românesc».

Pe dracu, divertismentul poate să fie o chestie foarte inteligentă. Divertisment sunt şi canalele Discovery şi National Geographic. Ele orientează spre educaţie. Nu, a murit Lazarov, «părintele entertainmentului de cea mai joasă speţă din România». Asta ar respecta adevărul istoric din România.

Omul a spălat creiere, pentru că a vrut să facă profit. Dacă speli creierele unui popor ca să-l duci în direcţia cea bună, cum s-a mai întâmplat cu nişte popoare, e altceva, dar ca să speli creiere pentru profit, cum a făcut şi el, cum face şi Sârbu, atunci nu vreau să văd zeci de pagini scrise despre asta, in memoriam. Pentru cine e important Lazarov, serios acum?

Ai reuşit, cu toata expunerea media, să rămâi discret.

Am încercat să fac treaba asta şi asta e firea mea. Pare paradoxal că un om care lucrează în prima linie, în media, vrea să rămână, totuşi, low profile, la nivel personal. E comportamentul meu şi în grupul de prieteni. Nu sunt cel care iese în faţă, sunt cel care mai mult tace şi vorbeşte dacă este cazul. Poate şi pentru că-mi consum cuvintele la radio. (râde) 

image

În radio a mai rămas poezie, un pic de mister, o mult mai mare libertate decât în televiziune, un grad mai mic de ipocrizie vizavi de audienţă per total.

image



Marius Vintilă, DJ radio

image

Guerrilla e de nişă în România. Afară, radiourile de care noi suntem cel mai aproape, au milioane şi zeci de milioane de ascultători. Din păcate, pentru noi e de nişă, încă. Tragic.

image



Marius Vintilă, DJ radio

Mini CV

S-a născut la 25 octombrie 1968 , Braşov

Octombrie 1992 – DJ la Radio Nova

1994 - 2000 – Dj la Radio ProFM unde a prezentat emisiunile „Drivetime“, „Time Out“, „Un radio care te ascultă“, „Marius de la 8 la 10“

2004 - prezent – DJ la Radio Guerrilla unde prezintă emisiunea „Pune mâna şi ascultă“, de la ora 10.00, de luni până vineri. 

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite