Viii cu mortii diplomatiei romanesti

Reuniunea ambasadorilor Romaniei, incheiata ieri la Bucuresti, a aratat o schimbare substantiala de imagine a reprezentantilor tarii noastre peste hotare. La Palatul Cotroceni, la Parlament, la Muzeul

Reuniunea ambasadorilor Romaniei, incheiata ieri la Bucuresti, a aratat o schimbare substantiala de imagine a reprezentantilor tarii noastre peste hotare. La Palatul Cotroceni, la Parlament, la Muzeul de Arta sau la Sala Gafencu din MAE s-a simtit un suflu nou. Ambasadori tineri, poligloti, prieteni ai computerului si Internetului se miscau si vorbeau cu dezinvoltura si competenta. Au disparut costumele de tip APACA si pantofii scalciati. Lefurile, bune, rele, nu mai sunt economisite pana la ultimul eurocent pentru a se cumpara vila la munte, ci se investeste si in propria reprezentare. Dar nu doar imaginea s-a schimbat in diplomatia romana, ci si continutul. Ministerul de Externe a incetat sa fie o prelungire a fostei Securitati in exteriorul Romaniei. Criteriile de selectie a diplomatilor au devenit mai transparente. In centrala de la Bucuresti si, treptat, la misiunile din strainatate se afla tot mai multi absolventi eminenti de universitati romanesti, cu stagii in academiile diplomatice de prestigiu din lume. In birourile MAE, usile nu mai stau ferecate, iar centrala a incetat sa mai fie un buncar ocult in care lucrurile erau atat de secrete, incat nimeni nu stia de fapt cu ce se mai ocupa. La umbra lui Titulescu, diplomatia romaneasca incearca sa redevina o elita. La Bucuresti, am vazut multi ambasadori inghesuindu-se sa ceara un sfat profesorului Mircea Malita sau o indrumare de la omniprezentul Mihnea Constantinescu. Joschka Fischer, adus la Bucuresti pentru a le vorbi diplomatilor romani, a ramas surprins cand cinci ambasadori i-au adresat intrebari sau au facut comentarii in limba germana. In paralel cu lumea vie a noii diplomatii au ramas pe loc si vechile obiceiuri, si ambasadorii politici. Fara sa vrea, diplomatia romaneasca se prezinta lumii asa cum este de fapt si tara. Nu ar fi posibil ca Romania de astazi sa fie reprezentata doar de Ducaru la Washington, Motoc la New York, Colteanu la Roma, Ghibernea la Londra, Vierita la Berlin. Romania de astazi ii are si pe dinozaurii care nu s-au simtit deloc stanjeniti la Bucuresti printre ambasadorii de valoare: Oliviu Gherman la Paris, Caius Traian Dragomir la Atena, Traian Chebeleu la Viena. Si asta nu e totul, Constantin Simirad se pregateste sa mearga ambasador in Cuba, tara care ar putea deveni interesanta cand Fidel Castro si, odata cu el, si comunismul nu vor mai fi. Joita Tanase pe post de consul la Strasbourg - adica exact acolo unde Romania a pierdut procesele bazate pe recursurile promovate de fostul procuror general. Faptul ca ambasade-cheie pentru Romania sunt practic blocate doar pentru confortul unor credinciosi politic, nu pare sa-l deranjeze pe presedintele Iliescu. Constient de prejudiciul pe care sinecurile politice le aduc Romaniei, Mircea Geoana a propus la aceasta reuniune dublarea "politicilor" cu diplomati de cariera. Usor de zis, greu de facut, fiindca nici unul dintre acestia nu se va lasa dublat si va continua sa parjoleasca totul in jurul lui. Premierul Nastase a propus evaluarea activitatilor ambasadelor in functie de rezultatele economice. Vasile Soare, de exemplu, un ambasador de 36 de ani, a triplat in trei ani volumul relatiilor economice ale Romaniei cu Kazahstanul. Un alt criteriu ar putea fi capacitatea reala a ambasadorilor romani de a-si face legaturi in tarile unde sunt trimisi. Si aici nu poate fi vorba de prieteniile inventate cu ministrii, povestite la Bucuresti prin cifru de stat de catre sefii unor ambasade unde de fapt nu se intampla nimic. Pur si simplu ar trebui sa fie vorba de capacitatea unui ambasador de a organiza intalniri la niveluri politice si economice corespunzatoare pentru oficialitati si oameni de afaceri din Romania. De altfel, deplasarea diplomatiei din zona politicului catre economie in Europa, s-a petrecut imediat dupa prabusirea comunismului. Cea mai mare parte din timpul de lucru al ambasadorilor occidentali acreditati la Bucuresti este dedicata promovarii relatiilor economice ale firmelor din tarile lor cu Romania. In epoca televiziunii in timp real si a Internetului, culegerea de informatii politice a trecut in plan secund. O buna traducere a presei din tara respectiva este adesea de ajuns. Desigur ca aceste criterii de evaluare nu pot fi aplicate ambasadelor unde dorm dinozaurii. Ele vor ramane pete negre pe harta diplomatiei romanesti. Din nefericire insa, chiar si ambasadele care lucreaza foarte bine au o mare problema. La capatul firului, atunci cand e vorba de economie, se afla intotdeauna structurile interne de la Bucuresti. De multe ori, adusi cu mare greutate in Romania de catre diplomati, investitori de prestigiu au esuat in a face afaceri in tara noastra datorita mediului economic neprietenos. De fiecare data, s-au compromis nu doar investitii si locuri de munca in Romania, dar si diplomatii romani, care au avut cele mai bune intentii.