"Viesparul" siit din Irak - o permanenta sursa de razboi

Actualele incidente armate, de o gravitate fara precedent - peste 400 de victime numai in orasul sfant Najaf, aflat la 120 km sud de Bagdad, alte sute de raniti si peste 350 de prizonieri -, au readus

Actualele incidente armate, de o gravitate fara precedent - peste 400 de victime numai in orasul sfant Najaf, aflat la 120 km sud de Bagdad, alte sute de raniti si peste 350 de prizonieri -, au readus in centrul atentiei componenta siita a crizei din Irak. Dar rascoala siita nu priveste doar bastioanele sudice - Najaf si Basra -, ci si Sadr City, cartierul siit din nordul Bagdadului, cu circa doua milioane de locuitori, o treime din locuitorii capitalei, in majoritatea lor foarte saraci. In prim-planul luptelor se afla "militiile lui Mehdi" (circa 15.000 luptatori), cum sunt denumite fortele armate ce asculta de ordinul imamului radical Moktada Sadr, considerat inamicul nr. 1 al americanilor din Irak. Dupa ce, pe timpul regimului Saddam Hussein, desi erau majoritari, siitii au fost ostracizati de sunniti, din randul carora provenea liderul de la Bagdad, azi, dupa rasturnarea acestuia, ei sustin ca se simt tot sub ocupatie, de data aceasta cea a coalitiei. Nu de putine ori, revolta lor ia forme dure, iar cele mai crancene lupte au loc la Najaf, cel mai important loc al siismului, sediu al mausoleului lui Ali, considerat de siiti ca succesor al profetului Mohamed, si al Hawza (instanta doctrinara a acestei ramuri a islamului). In Najaf nu exista imobil din centru care sa nu aiba semne de pe urma luptelor dintre "militiile lui Mehdi" si fortele americane. Cea mai mare s-a dat in jurul cimitirului, cel mai mare din lumea musulmana, unde localnicii spun ca si-au inhumat "martirii". In acest sens, revista "Le Point" scrie ca "siitii au un acut simt al martirajului si revoltei". Eliminati de la putere pe timpul ocupatiei britanice, imediat dupa primul razboi mondial (perioada in care "colaborationistii" erau reprezentati de elita sunnita, pe care englezii se bazau aproape in exclusivitate), siitii au declansat marea revolta din 1920. O revolta pe care sunnitii o dau azi ca exemplu, ea soldandu-se cu 98.000 de morti din randul trupelor britanice. In schimb, acum n-au provocat decat pierderi neinsemnate armatei americane, siitii creand, in schimb, haos in orasele si cartierele unde actioneaza. In mod cert sunt aproape amatori in manuitul armelor, dar revolta lor are un impact politic major. In ce-l priveste, imamul Sadr a castigat o enorma popularitate printre siitii de rand, intrucat a ales calea confruntarii armate cu "ocupantii americani", laitmotivul predicilor sale. N-a fost greu intrucat, datorita strazii, clasa politica siita s-a radicalizat si ea. De aici si pana la pasul facut de armata americana, care a emis un mandat de arestare pe numele lui Sadr si a decis sa-l elimine pe el si oamenii lui, n-a fost mult. Dar, in fata imensei lui popularitati si a riscurilor generate de aplicarea masurii, s-a renuntat. Tensiunile dintre siiti si sunniti, arabi si kurzi ar putea fi acutizate chiar de confruntarile dintre clanurile siite. De o parte e imamul radical Sadr, de cealalta parte, sunt partidele siite Asrii si Dawa, care spera ca alegerile sa reflecte ponderea demografica, iar puterea sa revina de drept majoritatii siite. In fine, nu poate fi ocolit marele ayatollah Ali al-Sistani, de origine iraniana, cu fief la Basra, care beneficiaza de o aura fara precedent printre siiti. Pe scurt, comunitatea siita e ca un viespar, in care lupta pentru influenta e continua. Mai ales ca, spun specialistii, siitii se bazeaza pe un tezaur ascuns, pe care si-l disputa diferitele clanuri. Este khumus, forma siita de zakat (taxa achitata moscheilor). Mai exact, credinciosii dau o cincime din venituri pentru cultul musulman, siitii irakieni facand foarte constiinciosi acest lucru, iar sefii siiti colectand taxele care ajung la miliarde de dolari, khumus-ul fiind poate mai important decat bugetul Irakului. Drept care religia si politica nu sunt singurele elemente care divizeaza comunitatea siita intrucat fiecare vrea sa puna mana pe aceasta uriasa bogatie.