Victorie degeaba

imagine, construindu-şi mesajul în termeni de genul "dacă Puterea nu e în stare să evite circul la alegerea preşedintelui Camerei, venim noi şi scăpăm electoratul de acest spectacol". Un

imagine, construindu-şi mesajul în termeni de genul "dacă Puterea nu e în stare să evite circul la alegerea preşedintelui Camerei, venim noi şi scăpăm electoratul de acest spectacol". Un mesaj direct, care prinde rapid la public, pe fondul unei mari neîncrederi în parlament. Chestiunea cu trocul vot contra sediu e greu demonstrabilă, din moment ce statul român oricum este obligat să asigure PRM-ului un sediu în locul celui vechi, restituit proprietarilor. Mai degrabă, dacă a negociat ceva, PRM va avea un bonus politic într-o altă împrejurare. E un joker păstrat de C.V. Tudor pentru zile de răstrişte.
Oarecum în câştig a ieşit şi Partidul Conservator. Este însă un câştig pe termen scurt, care va avea, cândva, o scadenţă. PC a mimat neutralitatea elveţiană, aruncând în cursă un candidat propriu, dar nu poate fi trecut cu vederea efectul secundar, mult mai puternic de fapt, acela de adâncire a tranşeelor dintre Dan Voiculescu şi Alianţa D.A. La momentul discuţiei despre alegeri anticipate, Alianţa nu va trebui să caute foarte multe motive. S-au acumulat destule în istoricul relaţiei cu PC. De partea conservatorilor, zicerea lui Voiculescu "Nu-mi cereţi să mă mai aliez cu cineva pentru că nu mai am cu cine!" capătă substanţă. PC va merge singur la următoarele alegeri, când vor fi ele, şi atunci îşi subsumează toate acţiunile obiectivului consolidării unei identităţi proprii. În acest plan intră şi eventuala recuperare a lui Adrian Năstase, de la un partid care nu are cultura bunăstării. Conservatorii nu au avut niciun şoc la vederea casei-muzeu al lui Năstase, pentru că ei înşişi sunt oameni înstăriţi, cu exerciţiul afacerilor profitabile. Cât despre tevatura cu DNA, trebuie doar să privim cum PC îl susţine pe Copos. Ne putem închipui că pentru Năstase vor fi capacitate şi mai multe resurse mediatice de protecţie. Năstase n-ar veni nici el cu mâna goală la PC, având suficienţi deputaţi loiali revoltaţi de răsturnarea sa de la preşedinţia Camerei.
Paradoxal, problema cea mai mare o are Alianţa. Liberalii şi democraţii au oricum defazaje între ei în actul guvernării, stau cu frică şi dinspre UDMR, care oricând se poate radicaliza în privinţa statutului minorităţilor, iar pe PC nu-şi mai pun nicio bază pentru momentele critice. Prin urmare, doar că este un preşedinte liberal la Camera Deputaţilor nu încălzeşte Alianţa. Disfuncţionalităţile apărute sunt de fond şi soluţia anticipatelor va reînvia mai devreme sau mai târziu. şi iată cum, dintr-o victorie - schimbarea lui Năstase de la preşedinţia Camerei cu un liberal -, Alianţa intră de fapt într-o fundătură. Ar fi trist ca liberalii să-l regrete până la urmă pe Năstase.