Victoria societăţii civile

românul va putea să spună dacă e bine sau nu ca ofiţerii de informaţii să deschidă dosare penale sau să primească puteri sporite şi cât de utilă este limitarea unor drepturi garantate de

românul va putea să spună dacă e bine sau nu ca ofiţerii de informaţii să deschidă dosare penale sau să primească puteri sporite şi cât de utilă este limitarea unor drepturi garantate de Constituţie, în caz de criză. Opinia publică poate, într-un final, să devină un barometru obiectiv într-o problemă extrem de importantă pentru România. Proiectele de legi şi corecturile făcute pe ele îşi vor urma cursul firesc, la guvern şi apoi către parlament.
În spatele discursului triumfător pe care l-a avut preşedintele Traian Băsescu la finalul şedinţei CSAT se ascunde o altă realitate. Victoria este, de fapt, a societăţii civile, a mass-media şi chiar a PNL. Viziunea de securitate naţională a Cotroceniului, elaborată împreună cu greii din serviciile de informaţii, nu a putut fi promovată pe şest. Presa a publicat în premieră ideile creionate în laboratoarele Cotroceniului, apoi opoziţia şi parlamentarii PNL au luat la puricat fiecare text în parte. Într-un final s-a impus desecretizarea proiectelor şi, acum, operarea asupra lor într-un mod transparent. În acest fel, cu certitudine, noile legi din domeniul siguranţei naţionale nu vor ieşi mai rău decât variantele iniţiale.
La CSAT s-a mai derulat un episod al războiului politic pe care preşedintele l-a declarat partenerilor de Alianţă. Nevoit să facă unele modificări pe strategia de securitate, Băsescu a profitat de ocazie pentru a sări la gâtul premierului, pe care l-a catalogat ca fiind prost consiliat. Aceiaşi consilieri care îl sfătuiseră pe Călin Popescu Tăriceanu sunt şi cei care s-au revoltat împotriva elementelor neconstituţionale din pachetul de legi privind siguranţa naţională. Iar în ultimul caz, scăpările au fost cu duiumul. Se vorbea acolo de superspioni cu drepturi nelimitate, care porneau dosare penale sau intrau cu bocancii în viaţa oricui, de restrângerea dreptului indivizilor la viaţă familială sau privată şi chiar de un oarecare monopol al preşedintelui asupra serviciilor de informaţii. Încăpăţânarea cu care Traian Băsescu a ţinut să fie vioara întâi în redactarea legilor din domeniul siguranţei naţionale este greu de explicat. În fond, instituţia pe care o reprezintă nu are drept de iniţiativă legislativă. Din acest motiv, el a aruncat, într-un final, mingea în terenul Executivului, care va trebui să-şi asume forma viitoarelor acte normative. O explicaţie poate fi tendinţa din ultima vreme a preşedintelui de a face pe plac celor care conduc serviciile de informaţii. În cazul de faţă, oportunitatea dată acestora de a-şi redacta propriile legi e mai mult decât o favoare. Numai că socoteala oamenilor din servicii nu a prea ieşit. Adevăratul câştigător al bătăliei este, până la urmă, societatea civilă, şi nu preşedintele, grupurile de interese din spatele său ori premierul Călin Popescu Tăriceanu.