Victima crizei constituţionale: domnia legii

Criza constituţională, pentru că acesta e adevăratul nume al confuziei de azi, părea până ieri să nu aibă nicio noimă. Confirmarea lui Băsescu prin referendum e garantată. Mircea

Criza constituţională, pentru că acesta e adevăratul nume al confuziei de azi, părea până ieri să nu aibă nicio noimă. Confirmarea lui Băsescu prin referendum e garantată.

Mircea Geoană şi colegii liberali pregătesc însă ceva. Ei vor să arunce în arenă un pachet de legi. Se spune chiar o elucubrantă modificare a Constituţiei. Totul, ca să îl lase pe realesul Băsescu fără slujbă. Ideea ar fi să schimbe prevederile constituţionale privind atribuţiile preşedintelui. Un deputat declara sitului de ştiri Hotnews.ro: "Ideea este să-l ţinem suspendat pe Traian Băsescu cât mai mult timp, în care să putem găsi soluţii pentru modificarea Constituţiei." Încercarea de a îndesa în procesul de curăţire electorală şi această rufă nespălată va duce însă nu la limpezirea lucrurilor. Va înfunda canale cu mizerie. Va arde motoarele maşinii de spălat. Criza se va adânci, ţara va deveni neguvernabilă, iar pescuitorii în ape tulburi vor plonja după perlele de noroi. Băsescu însuşi ar putea invoca profunda alterare a procesului legal şi s-ar putea să forţeze uşile ce i le împing în faţă adversarii.

Dezastrul politic poate fi de proporţii. De aceea, fantasmele parlamentului trebuie oprite cât mai e vreme.

Acestea fiind spuse, o precizare. Pentru toţi cei care am dorit o viaţă politică mai liniştită şi mai echilibrată după 1989, ideea unei republici parlamentare nu e rea. E tot atât de bună ca şi aceea a votului uninominal. Cele două instituţii ar crea guverne stabile şi puternice, aflate sub controlul unui parlament echilibrat. Eu unul, dacă aş mai putea vota în alegerile din România, aş fi primul care să spună "da" la un referendum pe această temă. Problema este însă că amendarea Constituţiei acum, când ea a fost violată în grup şi repetat, va naşte un copil făcut la beţie. Un bastard fără legitimitate şi fără şanse de supravieţuire pe termen lung.

Totul porneşte de la faptul că prezenta situaţie a fost şi rămâne ilegală. Două sunt capetele de acuzare. Primul, actul de acuzare al lui Băsescu, ce e ilegal, conform Curţii Constituţionale. Băsescu a fost acuzat de fapte grave, iar dovezile au constat în intepretări fanteziste a unor acţiuni ce pot fi cel mult categorisite ca "lipsite de tact." Al doilea, parlamentul nu a oferit Curţii Constituţionale un răspuns satisfăcător, aşa cum cere Constituţia, când a primit un aviz nefavorabil de începere a procesului de suspendare a preşedintelui.

Aceste nereguli, care nu sunt politice, ci juridice, au creat un precedent urât în viaţa politică românească. Ele au slăbit domnia legii. Pot duce ţara pe marginea prăpastiei. Nesăbuitele jocuri de barbut politic pe marginea abisului sunt nu numai inconştiente. Sunt profund ilegale.

Singura soluţie pentru această situaţie ar fi ca Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie să constate că parlamentul legiferează în contra legii. În termeni obişnuiţi, asta se numeşte dictatură. Aici contează mai puţin că dictatorii sunt câteva sute. Tot silnici rămân. Desigur, curtea nu are jurisdicţie asupra parlamentului, în mod direct. Dar, ca singura şi cea mai înaltă instanţă din ţară, ea trebuie să garanteze integritatea juridică a actelor Legislativului şi trebuie să intervină. Trebuie să afirme, măcar pentru anale, faptul că acest parlament a fost cel care a scos prima piatră de la temelia domniei legii după 1989.

Problema este însă că amendarea Constituţiei acum, când ea a fost violată în grup şi repetat, va naşte un copil făcut la beţie