Viaţa lui Ceauşescu, seria a doua

Începând de marţi, 7 februarie, vom continua biografia lui Nicolae Ceauşescu cu povestea anilor săi glorioşi (1954-1974

Din 1954, Nicolae Ceauşescu a intrat în categoria „celor mai iubiţi fii ai poporului". Aşa erau numiţi propagandistic conducătorii partidului. Tânărul activist a fost înălţat atunci la rangul de membru al Secretariatului Comitetului Central al partidului. Începând cu funcţia aceea şi până în 1974, când a luat - cu nevasta - toată puterea, i-a fost timpul de glorie.

Împrejurările, mijloacele şi personajele cu ajutorul cărora Ceauşescu devine TIRANUL le vom dezvălui pe parcursul viitoarelor săptămâni în partea a doua a serialului „VIAŢA LUI CEAUŞESCU".  Această fabuloasă istorie a urcuşului secretarului cu Organizatoricul, care, pe tăcute şi din umbră, a pus stăpânire pe toată armata partidului, e plină de inedite şi imprevizibile descoperiri.

Din stenogramele şedinţelor conducerii reiese, bunăoară, că totdeauna Ceauşescu a fost mai catolic decât Papa. Decât Dej, adică, şi ceilalţi membri ai Biroului Politic. Ceauşescu a dirijat colectivizarea în forţă, Ceauşescu  a supervizat excesele Securităţii, Ceauşescu a fost responsabilul  unificării universităţilor clujene „Babeş" şi „Bolyai"... Pe Ceauşescu l-a pus Dej să-l combată pe Hruşciov venit cu poftă de sfadă la Bucureşti.

Cu un ochi plângând la capul muribundului Dej, cu celălalt râzând  de păcăleala ce i-o trăgea lui Gheorghe  Apostol, Ceauşescu a manipulat desăvârşit succesiunea. Din cercetările de arhivă pentru anii '70, Ceauşescu  ni se arată preţuit şi frecventat de mai-marii lumii cum n-a fost vreodată alt român.

Promitem ca despre „CEL MAI IUBIT FIU AL POPORULUI" - singurul căruia i se mai spunea aşa, de-acum - să relatăm şi aspecte ce-au fost, cu bună-ştiinţă, ocolite. Adică reuşitele strategiilor de politică externă, creşterile din economie, modernizarea comunităţilor rurale şi urbane, relaţiile cu savanţi, scriitori şi artişti, scene din conclavul puterii şi scene de viaţă privată.