Viaţa la viteză maximă

S-a urcat prima dată într-un cart la şapte ani, iar la nouă ani a câştigat primul titlu de campion naţional. Ultima ispravă a lui Constantin Răileanu: locul I la Cupa Dacia Logan, pe

S-a urcat prima dată într-un cart la şapte ani, iar la nouă ani a câştigat primul titlu de campion naţional. Ultima ispravă a lui Constantin Răileanu: locul I la Cupa Dacia Logan, pe circuitul stradal din jurul Palatului Parlamentului

Turaţii la 280 km/h, viraje cu 180 km/h. Nouă ni se par o nebunie. Lui Constantin Răileanu, dimpotrivă. Tulceanul a căpătat o pasiune extraordinară pentru senzaţiile tari încă de la 7 ani, când fratele mai mare l-a dus prima dată la un cerc de carting. Nimic nu i-a mai stat în cale de atunci şi a renunţat la toate activităţile specifice vârstei - computer, amici, discotecă - în favoarea sportului cu motor.

Ar putea ajunge departe, dac-ar fi sprijinit. Asta spun specialiştii despre Constantin Răileanu, pilotul de curse de numai 22 de ani, de numele căruia se leagă multe speranţe. De la 7 ani, când l-a dus fratele mai mare la cartodromul de la Bididia, Constantin a câştigat o sumedenie de premii: a fost campion naţional al României la clasa Mini şi Kadet, a câştigat Cupa Ucrainei la juniori, a obţinut numeroase clasări fruntaşe la cursele la care a participat. A fost recrutat să participe la cursurile redutabilei Şcoli de pilotaj La Filiere FFSA din Le Mans, Franţa, a urmat locul 6 în Campionatul Internaţional al Franţei de Formula Ford, după cum trebuie amintite şi cele două clasări pe locul 3 la Grand Prix de Magny Cours. Cel mai important premiu este însă ultimul: locul I la Cupa Dacia Logan, din cadrul Bucharest Challenge 2007. Pentru că l-a primit acasă, în România. "Am fost foarte emoţionat şi mândru în acelaşi timp pentru că am făcut să răsune imnul naţional pe străzile Capitalei, m-am simţit fantastic pe prima treaptă a podiumului. Sper ca acest eveniment să aducă o suflare plină de viaţă motorsportului din România".

Vrea să zboare

Dacă-l rogi să se descrie, Constantin zice că e nonconformist, lipsit de inhibiţii şi plin de viaţă. Şi mai zice că sportul e singura activitate care-l face să tresară încontinuu. Primul cart l-a primit cadou de la tatăl său, care l-a încurajat întotdeauna să facă ceea ce îi place. Mama însă a avut reţineri: "S-a mai liniştit acum pentru că a văzut că sunt în regulă, însă i-am ascuns câteva accidente destul de grave pe care le-am avut, ca să nu-şi facă griji". Cartingul e un sport cu măsuri de securitate foarte bine puse la punct, chiar şi pentru cazurile în care reuşeşti "performanţa" să intri într-un zid cu 180 km/h.

Pe Constantin nu-l sperie situaţiile-limită. "Dacă eşti pasionat de tehnică şi viteză, orice are un motor, face zgomot şi se pilotează este plăcut", spune pilotul. Acesta este motivul pentru care deţine permis de conducere pe ambarcaţiuni, iar acum urmează şcoala pentru a obţine brevet de zbor. "Este o pasiune nouă, împărtăşită de câţiva prieteni din Tulcea care şi-au cumpărat avioane ultrauşoare (ultralight este o clasă de avion cu două locuri) şi am avut ocazia să zbor cu ei".

Antrenează o echipă de carting

Celor care nu reuşesc să vadă frumuseţea cartingului, Constantin le recomandă să facă primul pas: să se urce într-un cart. Un singur tur de pistă e suficient să te prindă microbul. Acesta a fost şi motivul pentru care a pus bazele unei echipe de carting, acum doi ani de zile. La ora actuală, antrenează o echipă compusă din patru persoane, iar cel mai mic are numai şase ani. Cartingul este un sport scump. Asta e problema cea mai mare: "Dacă nu există susţinerea financiară de care ai nevoie, nu faci nici performanţă şi nu ai nici posibilitatea de a ajunge într-un campionat puternic precum cel de Formula 1 sau un campionat mondial de turisme".

Student la două facultăţi

Sacrificii? A făcut destule: "Mi-am cam neglijat copilăria şi şcoala fără să-mi dau seama, dar nu îmi pare rău. Mi s-ar fi părut un sacrificiu mai mare dacă aş fi lăsat sportul pe planul secund". Cum e ambiţios şi nu vrea să rămână în urmă, Constantin e astăzi student la două facultăţi: Jurnalism şi Management, în cadrul Universităţii Hyperion. Recunoaşte că ajunge destul de rar la cursuri, iar de restanţe nu duce lipsă, însă are şi soluţii salvatoare: "Colegii şi colegele care îl mai ţin la curent cu ceea se petrece".