Viaţa familiei Cioran printre securişti

Rudele filosofului erau strict supravegheate la Sibiu, după ce  Emil Cioran se refugiase la Paris. Eleonora Cioran, cumnata filosofului, avea nume de obiectiv „Cici” şi povesteşte cum Securitatea le controla viaţa.

Postaţi mereu în faţa casei şi ajutaţi de microfoane şi informatori infiltraţi în mai toate cercurile de prieteni şi colegi de serviciu, securiştii coordonaţi de ofiţerul Aurel Dogaru le-au făcut de multe ori viaţa grea rudelor lui Emil Cioran.

„Eu îl cunosc puţin pe Aurel Dogaru, venea adeseori la nişte vecini cu care era rude. Dar nu vreau să povestesc despre el”, începe Eleonora Cioran, acum în vârstă de peste 80 de ani. Patru membri ai familiei ei au fost închişi în temniţele comuniste.

Tot timpul după aceea au fost urmăriţi. „Voi nu ştiţi. Noi am trăit perioade care par acum ridicole, dar erau tragice. Eu, personal, am fost urmărită permanent. Eram obiectivul «Cici». Mă urmăreau tot timpul, fără să ştiu”, descrie Eleonora Cioran.

„Am fost urmărită numai pentru că eram ruda lui Cioran. Şi Emil a fost urmărit permanent, chiar şi în Franţa. Dar el a fost un mare iubitor de ţară şi de români, deşi s-a zis că el s-a distanţat de poporul român. Unii spuneau că este agresiv cu lumea şi cu românii. Dar îi primea pe toţi şi îi certa ca un părinte pe copii. Le zicea - «Ce faceţi voi acolo? Tot cu Mioriţa voastră vă consolaţi?»”. Metodele securiştilor de compromitere a unei persoane prin atribuirea unor fapte pe care aceasta nu le făcea sunt cunoscute.

Episodul covorul

O astfel de capcană i-a fost întinsă şi familiei Cioran. „S-au căsătorit copiii noştri, iar noi aveam două case. Am hotărât ca ei să locuiască în casa cea mare. Le-am spus «aveţi tot ce trebuie, mobilier şi aşa mai departe. Vă lipseşte un covor mare. Asta mai trebuie să luăm».

La câteva zile după, într-o noapte, copiii mei au stat până mai târziu. Când au plecat, au văzut o siluetă lângă garaj. Am luat o lanternă - era un covor. Nou. A doua zi dimineaţa m-am dus la poliţie şi le-am spus că este un covor în faţa porţii noastre şi să vină să îl ia. Au venit de la Cooperativă, erau fericiţi că au găsit covorul. A fost sustras de acolo. Probabil Securitatea vroia să ne compromită”, povesteşte Eleonora Cioran.

Mai târziu, avea să afle din dosarul ei de urmărire că microfoanele erau postate peste tot. După acest episod, câte un securist supreveghea în permanenţă casa. Atunci Aurel Cioran a cedat nervos şi a fost internat pentru tratamente, la Timişoara.

Eleonora Cioran s-a înscris în audienţă la şeful Securităţii, pentru a cere lămuriri. „M-am dus la comandantul Rotaru şi i-am spus - «Aveţi ceva cu noi? Căci în cazul acesta noi plecăm din ţară». «Vai, dar nu avem nimic», mi-a răspuns. Atunci încetaţi orice urmărire şi lăsaţi-ne să plecăm la Paris să îl vedem pe Emil”.

Patru decenii, despărţiţi

Revederea fraţilor Cioran a fost aprobată. Aurel şi Emil Cioran s-au întâlnit, după 40 de ani, la Paris. „Întâlnirea a fost atât de emoţionantă, tipic ardelenească. «Servus, măi, frate. Servus», şi s-au îmbrăţişat. După acest episod ne-au lăsat în pace, să trăim liniştiţi”, încheie Eleonora Cioran, deşi a aflat din dosar că au fost urmăriţi de securişti în continuare, „pe ascuns”.