Viaţă de expulzaţi în Italia: "Doi ani n-am ieşit pe stradă"

Din 2004, soţii Plăcintă au trăit ascunşi, cu teama în suflet să nu-i prindă carabinierii Doi români, Clementa şi Gheorghe Plăcintă, originari din Vrancea, au plecat în Italia în

Din 2004, soţii Plăcintă au trăit ascunşi, cu teama în suflet să nu-i prindă carabinierii

Doi români, Clementa şi Gheorghe Plăcintă, originari din Vrancea, au plecat în Italia în 2003, dar au avut ghinionul să fie descoperiţi de poliţie fără permise de şedere şi expulzaţi. S-au întors clandestin înapoi şi doi ani au trăit în ilegalitate.

Au muncit la negru la un abator, în oraşul Tuscania, provincia Viterbo (lângă Roma). Locuiesc la locul de muncă, dar le-a fost mereu frică să iasă din incinta abatorului, chiar şi pentru a face câţiva paşi. O adevărată detenţie, care s-a sfârşit odată cu intrarea României în Uniunea Europeană. Numai că soţii Plăcintă n-au aflat imediat. Noi le-am dat vestea cea bună! Am vorbit cu soţii Plăcintă la telefon înainte de Sărbători.

"Care fură şi sparge n-are frică"

Chiar şi la telefon, Clementa vorbea cu frică: "Nu ieşim nicăieri de frică. Mi-e frică să mă duc şi până la pâine. Soţul meu s-a întâlnit de două ori cu carabinierii şi l-au întrebat de documente. El a spus că are şi l-au lăsat în pace, dar a avut mari emoţii. Muncim la negru, închişi, şi nu ştim cât mai rezistăm. Dacă ies şi mă întâlnesc cu carabinierii? Mi-e frică, am auzit că ne arestează, nu vreau să stau închisă, n-am avut niciodată probleme cu poliţia. Nici în România n-am avut nici măcar o amendă. Când mai vin maşini la abator, ne ascundem până pleacă, ne băgăm amândoi jos, prin subsol. Mă gândesc să nu fie vreun carabinier în civil. Îmi tremură inima în mine de frică", ne-a spus Clementa. Soţul ei a confirmat: "Eu am plecat după cinci zile, în 2003, aşa cum spunea în <> (decretul de expulzare - n.r.). Dar apoi, când am vrut să mă întorc, la graniţa cu Austria m-au dat înapoi. Aşa că am venit clandestin prin Slovenia. De doi ani mi-e frică să ies pe stradă. Nu pot ieşi până la pâine. Care fură şi sparge n-are frică, noi însă, care muncim cinstit, suntem obligaţi să ne ascundem".

Turnaţi de ginere

Clementa şi soţul ei stau în localitatea Tuscania, provincia Viterbo, aproape de Roma. Povestea lor este zguduitoare. "În anul 2003 am muncit la un patron la tutun, ilegal, iar soţul meu la un patron la oi, tot ilegal. Stăteam împreună cu soţul meu la patronul lui. Având unele probleme financiare în România, după moartea fiului meu, am decis să ne aducem şi fiica în Italia, să muncească şi să ne ajute. Avea 20 de ani. După două luni, fiica mea s-a <<încântat>> cu patronul soţului meu, rămânând însărcinată. Eu nu am ştiut că e însărcinată şi nici nu eram de acord ca ei să se căsătorească, fiindcă el avea 40 de ani, diferenţa dintre ei fiind de 20 de ani, şi nici nu ştiam situaţia lui. Era din Ascoli şi era stabilit de puţin timp într-o casă cu chirie din Viterbo. Îmi era teamă că ar fi putut fi căsătorit, cu copii, în Ascoli, pentru că era o persoană foarte mincinoasă. Patronul soţului meu (actualul soţ al fiicei mele), văzând că nu suntem de acord cu căsătoria lor, a făcut denunţ la carabinieri. Pe noi ne-au luat carabinierii, ne-au luat amprente, apoi ne-au dus la Chestură şi ne-au dat <> , ca în timp de cinci zile să părăsim Italia şi interdicţie în Italia şi în spaţiul Schengen timp de 10 ani.

Aşa am procedat, am plecat imediat în România, dar după opt luni am venit fraudulos prin Slovenia, în Italia, şi am găsit un loc de muncă, amândoi la acelaşi patron, la un abator. Avem doi ani de când muncim la acest patron. E foarte mulţumit de noi şi nici nu vrea să audă să plecăm de la el. Am vrut să plecăm în România, pentru că nu mai putem suporta această viaţă închisă, pentru că ne este frică să ieşim în oraş să cumpărăm o pâine. Dar patronul nu ne lasă să plecăm şi ne-a spus că ar trebui să muncim la el măcar 10 ani. Ţine foarte mult la noi, pentru că nu-l furăm. Vede că suntem harnici şi cinstiţi şi ne-a oferit casa lui, cu toate utilităţile pe care trebuie să le aibă o casă. Chiar dacă a zis el odată că-i face documente soţului meu, iar după aceea soţul meu să-mi facă mie, noi am refuzat, spunându-i că nu mai stăm mult în Italia să muncim şi că vom pleca în România, dar motivul pentru care am refuzat a fost altul: acela că avem <> şi ne este teamă să-i spunem. N-am ieşit de doi ani din curte. Mă doare o măsea şi mi-e frică să mă duc până la farmacia din colţ. Acum noi aşteptăm 1 ianuarie 2007, când România intră în Uniunea Europeană. Nu ştim însă dacă după aderare, noi cei cu <> mai avem probleme în Italia. Se şterge această interdicţie ori nu? Dacă ies pe stradă după 1 ianuarie şi mă opresc carabinierii?"

Clementa şi Gheorghe au aflat de la corespondentul nostru că au scăpat de necazuri

Am sunat-o din nou, pe 10 ianuarie, pe Clementa Plăcintă, pentru a afla în ce stare de spirit e, ca cetăţean comunitar. "Mie tot mi-e frică, cu interdicţia aceea", ne-a luat prin surprindere femeia. Cum, doamnă, n-aţi aflat? Guvernul italian a decis anularea tuturor interdicţiilor dictate contra cetăţenilor români. "Vai, mi-aţi dat o veste de cred că nici n-o să pot dormi la noapte. Adevărat? Să vă dea Dumnezeu sănătate pentru această veste". După 1 ianuarie, clienţii abatorului, cu care soţii Plăcintă au legat relaţii de prietenie în timp, le-au spus "bun venit în Europa". "Toţi ne felicitau, dar noi nu ştiam ce să spunem. Patronul a venit pe 3 ianuarie şi ne-a propus din nou să ne facă acte, dar nouă ne era ruşine să-i spunem de interdicţie." Inocenţa Clementei merge până la capăt: "Dar dacă la vară mergem acasă, în România, mai putem veni înapoi? Pentru că am depăşit cele 90 de zile". Din nou, răspunsul e afirmativ. "Asta înseamnă că am scăpat de toate necazurile!"

Situaţia clandestinilor

După aderarea României la UE, la 1 ianuarie 2007, toate expulzările şi interdicţiile dictate contra cetăţenilor români din Italia au fost anulate din oficiu. Pentru ca procedura să fie şi mai clară, încă din 28 decembrie, o circulară comună a Ministerului de Interne şi Ministerului Solidarităţii Sociale a stabilit că cetăţenii comunitari nu pot fi expulzaţi decât dacă reprezintă un "pericol public", şi de la 1 ianuarie "se consideră încetate efectele măsurilor de expulzare adoptate faţă de cetăţenii neocomunitari, în afara celor dictate pentru motive de ordine şi siguranţă publică sau de sănătate publică". De menţionat că autorităţile italiene au expulzat români până în ultimele minute ale anului 2006. În general, procesele contra celor vinovaţi de încălcarea legii emigraţiei au fost abandonate, cu o notabilă excepţie: la Torino, procurorul-şef Marcello Maddalena a anunţat că foştii clandestini vor fi judecaţi până la capăt: Pedepsele pentru acest tip de infracţiune merg până la 4 ani de închisoare. Probabil că românii aflaţi în această situaţie vor fi condamnaţi, cu suspendare, şi vor avea cazier.