Viaţa la container

La o lună de la inundaţii, sute de sinistraţi din Tecuci îşi duc zilele în tabăra improvizată în curtea unei foste unităţi militare, iar câteva mii de oameni dorm în frig şi mucegai,

La o lună de la inundaţii, sute de sinistraţi din Tecuci îşi duc zilele în tabăra improvizată în curtea unei foste unităţi militare, iar câteva mii de oameni dorm în frig şi mucegai, printre dărâmături

La Tecuci, în tabăra din curtea fostei unităţi militare 01425, sinistraţii se organizează dis-de-dimineaţă în cozi: la lapte, la pâine, la ajutoare sau la toaletă. Pe cartelă sau pe tabel, după caz, să nu spună nimeni că "nu a primit".

Cum văd apropiindu-se câte o maşină, se strâng, îşi dau coate şi se întreabă dacă mai vine cineva cu ceva. Alimente, haine, piese de mobilier, orice este bine venit, chiar dacă nu mai au loc în modulele de tablă de câţiva metri pătraţi - 69 la număr -, strânse una lângă alta. Sinistraţii vor mai mult şi parcă nimic nu compensează pierderea agoniselii de-o viaţă.

Ici-acolo, vezi câte o femeie spălând rufe în tăcere sau trebăluind în bucătăria improvizată, ţinându-şi necazul şi nevoia între cei patru pereţi subţiri ai containerelor albe care le ţin loc de cămin. Sunt aproape 200 de suflete care trăiesc în tabără, de o lună de zile, după ce o rupere de nori şi anemicul pârâu Tecucel
le-au distrus tot ce strânseseră o viaţă-ntreagă.

Stau câte unul sau câte şase într-o încăpere mult prea friguroasă pentru începutul de toamnă. Aici mănâncă, aici se spală, aici dorm laolaltă părinţi, bunici, copii. Acasă le-a mai rămas doar o curte plină de dărâmături. Tabăra este acum "acasă", ca o mare familie, romi şi români laolaltă.

Muncă puţină şi mâncare pe sponci

De câteva zile, într-un container funcţionează bucătăria, cu patru aragaze, unde se găteşte doar când şi când. "Ce să gătim?", spun, aproape la unison, femeile din tabără. Bărbaţii, undeva mai în spate. Nu sunt la muncă. "Unde să muncim?

N-avem unde să muncim", vine instantaneu răspunsul, printre aburi de alcool, la ora 10 dimineaţa. Cei mai mulţi sunt beneficiari de venit minim garantat, dar de când cu potopul, n-au mai fost să-şi facă cele nouă zile de muncă.

"Dacă au văzut că şi-au primit banii de la stat fără să facă nimic în schimb, n-au mai vrut să presteze zilele de muncă. Au fost familii cu câte şase-şapte membri, care au luat în jur de 20 de milioane de lei ca ajutor de urgenţă, ceea ce reprezintă o sumă importantă pentru strictul necesar," spune, cam supărat, primarul Eduard Finkelstain.

Şi sănătatea s-a pierdut în ape

Copii de toate vârstele aleargă printre containere, unii mai îmbrăcaţi, alţii în pantaloni scurţi chiar şi la cele 12 grade ale dimineţii. Bărbaţii zgribuliţi în tricouri, femeile invariabil desculţe. Unii umblă aşa din obişnuinţă, alţii de nevoie.

Umezeala din noaptea inundaţiilor, petrecută de mulţi sub cerul liber, şi frigul uscat din containere i-au îmbolnăvit, însă, pe mulţi dintre copii. Dar nici adulţii nu o duc mai bine. "Mâine trebuie să ajung la spital la Bucureşti, dar şi băiatul este bolnav", spune Aneta Scorţa. Inima ei a slăbit în faţa nenorocirii, băiatul a răcit în container.

Copilul de 10 ani al Niculinei Grădinaru e răcit la plămâni şi nici şanse de recuperare nu prea sunt, în condiţiile în care trăiesc. "Mai ţin caloriferul în priză, dar nu pot să încălzesc bine, băiatului i se face rău, îl pufneşte sângele pe nas de la aerul închis", mai spune femeia.

Ionuţ Lungu are 8 ani şi părinţii se gândesc serios să-l retragă de la şcoală pentru că micuţul are meningită, boală care s-a accentuat în tabără. Ca ei, mulţi alţii. Nici cu igiena nu stau mai bine. Se pot spăla o dată pe săptămână la baia comunală, unde au şi apă caldă.

Dar nu prea trec pe acolo şi nici ligheanul personal nu-i prea îmbie, dovadă fiind şi râia descoperită acum câteva zile la unul dintre sinistraţi, caz luat deja în evidenţa Sanepidului, după cum ne-a declarat dr. Dragoş Teodoru, managerul Spitalului "Anton Cincu" din Tecuci.

"Urgia ne-a nenorocit pe toţi"

În tabără trăiesc, însă, doar o parte dintre năpăstuiţi, cei care au fost de acord să-şi lase casele dărâmate de furia şuvoiului, oameni veniţi în special de pe străzile Focşa, Stelei şi Mihai Eminescu. Pe strada Tecucel, însă, la doi paşi de pârâul cu acelaşi nume, durerea şi oamenii sunt la ei acasă.

Imagini apocaliptice te însoţesc la tot pasul: case dărâmate ori care stau să pice, oameni cu ochii în lacrimi, privind în gol. Sunt speriaţi de iarna care se apropie şi îi prinde fără un acoperiş deasupra capului. Acolo unde curtea a fost ceva mai largă, mai generoasă, s-au mai amplasat, ici şi colo, nişte containere.

Însă mulţi tecuceni dorm încă în bucăţele de casă mai puţin şubrezite, în umezeală şi mucegai, lângă mormane de haine primite de pomană, pentru că lor nu le-a mai rămas nimic. Familia Gheorghiu îşi instalase încălzire centrală acum un an. Acum, sobele şi caloriferele zac înnămolite şi iarna se anunţă pentru ei mai friguroasă ca niciodată.

Teancuri de cărţi învineţite de apa murdară zac la soare, încreţite, alături de actele casei. Au apucat doar să se salveze pe ei când apa i-a împresurat din toate părţile. Doamna Anastasia a reuşit să se urce pe casă. Soţul ei, de 67 de ani şi cu hemipareză, a fost prins de potop şi a stat 14 ore cu apa mâloasă până la gât, până când l-au găsit jandarmii şi l-au salvat.

A zăcut, apoi, în spital săptămâni în şir, iar acum plânge necontenit, lipsit de putere, fără speranţă… "Urgia asta n-a adus-o nimeni, n-a dorit-o nimeni, dar ne-a nenorocit pe toţi," spune ca pentru sine Anastasia Gheorghiu.

Doar 100 de autorizaţii de construcţie

506 case complet distruse şi 237 avariate în diferite proporţii - acesta este bilanţul dezastrului care a lăsat mii de oameni fără un acoperiş deasupra capului, în prag de iarnă. S-au acordat ajutoare de urgenţă (câte 300 de lei pentru fiecare membru de familie), pentru strictul necesar (hrană sau îmbrăcăminte).

Iar de câteva zile, spre Tecuci "curg" camioanele cu materiale de construcţii. Puţini sunt însă aceia care vor începe lucrările încă din această toamnă - până acum doar aproximativ 100 de tecuceni au solicitat autorizaţia de construcţie. Pentru reconstrucţia caselor, fiecare cu două camere, bucătărie şi baie, guvernul acordă sute de tone de materiale, de la BCA, ciment şi fier beton, până la tablă cutată, uşi şi ferestre.