Spre Vest, cu gaz din Est

Cursa pentru privatizarea distributiilor de gaze - Distrigaz Sud si Distrigaz Nord - se dovedeste a fi cea mai palpitanta din "circuitul" vanzarii marilor companii energetice romanesti. Chiar si

Cursa pentru privatizarea distributiilor de gaze - Distrigaz Sud si Distrigaz Nord - se dovedeste a fi cea mai palpitanta din "circuitul" vanzarii marilor companii energetice romanesti. Chiar si confruntarile economico-politice din privatizarea Petrom sunt puse in umbra de arsenalul scos la inaintare de greii mondiali in domeniu care isi disputa cele doua companii gemene romanesti. Combatantii reprezinta Estul si Vestul. De o parte, sunt occidentalii - grupul italian Enel, unul dintre cei mai mari jucatori de pe piata europeana, Gas de France, compania statului francez, care are o cifra de afaceri de peste 16 miliarde de euro si companiile germane E. On Ruhrgas si Wintershall, de asemenea printre cei mai mari producatori in domeniu. De cealalta parte, rusii de la Gazprom, cea mai mare companie de gaze din lume, care asigura prin exporturi aproape o treime din consumul de gaze al Romaniei. Miza, distributiile de gaze romanesti, prezinta unele avantaje comparativ cu celelalte "perle ale coroanei" scoase la licitatie. In primul rand, exista premisele unei afaceri profitabile pentru cei care vor intra in posesia lor. Deoarece vor ramane mult timp de acum incolo monopoluri regionale, sunt printre putinele companii energetice eficiente, beneficiaza de o cerere de gaze in crestere atat din partea consumatorilor casnici, cat si a celor industriali si, in plus, costurile de productie a gazelor romanesti sunt la jumatate fata de cele europene. Ceea ce, chiar in conditiile in care este nevoie de investitii substantiale pentru inlocuirea a aproape jumatate din conductele de gaze, deoarece au durata de viata expirata, va asigura un grad de profitabilitate ridicat. Mai mult, nu este lipsit de importanta faptul ca, in cazul Distrigaz-urilor, noul proprietar nu se va confrunta cu problemele socio-sindicale care vor da dureri de cap investitorilor de la Electrica si Petrom. De asemenea, pozitia tarii noastre ne recomanda ca un nod important in tranzitul de gaze, ceea ce este de maxima importanta atat pentru consolidarea pozitiei de jucator regional al competitorilor europeni, cat si pentru planurile de extindere ale Gazprom. Miza fiind mare, desfasurarea de forte a fost pe masura. Grupurile competitoare si-au trimis emisari de la cele mai inalte niveluri - premieri, ambasadori, sefii companiilor - care au avut interlocutori de prima mana odata ajunsi in Romania. Presedintele Iliescu, premierul Nastase si ministrul Economiei au fost vizitati, pe rand, de presedintele Gas de France, apoi de presedintele E. On Ruhrgas si de o puternica delegatie a Gazprom, condusa chiar de presedintele grupului, Alexei Miller. De asemenea, in perioada urmatoare se asteapta vizita presedintelui Wintershall, Reinier Zwitserloot. In declaratiile facute, toti s-au aratat foarte siguri ca vor castiga una dintre cele doua distributii. "Nu vad de ce nu am castiga una dintre cele doua companii", a fost laitmotivul declaratiilor de presa. Ba, chiar, seful Gazprom s-a aratat nu numai optimist in ceea ce priveste rezultatul negocierilor, dar a adaugat si ca nu are preferinte in ceea ce priveste partenerul pe care il va avea la Distrigaz Nord (avand in vedere ca grupul rus a optat clar doar pentru cumpararea Distrigaz Sud). "Orice partener ales de autoritatile romane la Distrigaz Nord va fi convenabil pentru compania rusa", a spus Miller. Mai mult, sigur pe influenta data de dependenta Romaniei de gazele rusesti, seful Gazprom nu a ezitat sa se arate generos: daca va deveni proprietarul Distrigaz Sud, compania rusa va incheia un parteneriat pe termen lung, care va viza livrarea de gaze pentru acoperirea consumului Romaniei. Frumos imbracata in haine diplomatice, aceasta declaratie poate insemna ca autoritatile au acum posibilitatea sa decida daca vor sau nu sa scape de problemele iernilor trecute, cand, in plina criza energetica, cereau, legati de maini si de picioare in procesul de negociere, un supliment de gaze de la rusi. Inghesuit, de data aceasta, intre Est si Vest, asa cum alte dati a fost intre Europa si America, guvernul Nastase a gasit, totusi, o portita onorabila de scapare. A pus conditia ca un competitor sa nu poata achizitiona decat unul dintre cele doua Distrigaz-uri. Motivatia oficiala: "Nu dorim sa refacem monopolul care a existat in trecut". Miscarea abila ne scapa de doua capcane. Intrarea sub monopolul rusesc si posibilitatea de a ajunge in situatia sa suparam sau rusii, de care depindem in aprovizionarea cu gaze, sau europenii, de la care asteptam bifarea tuturor pasilor care sa ne duca in 2007 in UE. La acest moment pare aproape sigur ca rusii or sa-si adjudece Distrigaz Sud (vorba premierului Nastase: "Daca gazul tot vine din Rusia, mi se pare normal ca privatizarea distributiei sa o facem cu o firma din Rusia"), in cazul Distrigaz Nord competitia ramanand deschisa. Prezenta gigantilor mondiali in cursa pentru cumpararea celor doua companii romanesti ar trebui sa ne bucure. Chiar daca vin pentru ca afacerea din Romania le va aduce un profit considerabil, totusi, prezenta unor investitori de talie mondiala ar trebui sa aduca si servicii mai bune pentru populatie, si investitii care sa faca mai eficient sistemul de distributie. Asta nu inseamna si ca romanii vor fi ocoliti de cresterile de preturi care deja s-au negociat in acordurile cu FMI si UE sau ca vor putea sa-si aleaga furnizorul de gaze dupa bunul plac. Monopolul regional (sud si nord) nu va fi asa de usor de spart, iar populatia si firmele vor ramane mult timp de acum incolo captivi ai sistemelor de distributie regionale. Ramane de vazut daca experienta de "captiv la privat" va insemna ceva mai bine decat "captiv la stat".