Venalitate şi Patriotism

În ţara asta mereu acuzată de corupţie şi uneori mângâiată pe creştet cu îngăduinţă de Tuşa Europa, ceea ce se întâmplă acum în fotbal şi politichie nu mai este corupţie, ci o

În ţara asta mereu acuzată de corupţie şi uneori mângâiată pe creştet cu îngăduinţă de Tuşa Europa, ceea ce se întâmplă acum în fotbal şi politichie nu mai este corupţie, ci o acutizare a sa: Venalitate. Încep cu fotbalul şi nu pot să cred faptul că un şef de club îl acuză pe şeful arbitrilor că ar fi primit un milion de dolari să ajute echipa rivală. Partea adversă zice că el ar fi dat două. Milioane!

Rămâi mut: nu faptul că s-au dat ori s-au luat aceşti bani mă uimeşte, ci numărul lor. De aceea am spus Venalitate, cu majusculă! Pe vremuri, un arbitraj se aranja cu tov. general, cu tov. ministru, cu postelnici, ghenoi&bărbuleşti, un troc, un chiuretaj; ţin minte că într-o iarnă prematură, între Călăraşi şi Slobozia s-a tranzacţionat pe câteva tancuri de păcură, care au încălzit un oraş. Zău, parcă erau totuşi nişte raţiuni cât de cât umane, credibile. Ciudate. Dar, să dai tu un milion de dolari-două.

Numai că, ajunşi în cupele europene, investiţia se recuperează. Şi, apelând la metode freudiene, analizând profund faciesuri, replici, obsesii sexuale, libidouri, ale unor conducători/investitori gen Turcu, Borcea, Iacov sau "defunctul" MM, lucrurile pot intra în sfera credibilităţii.

Dar eu nu pot să cred! Ce îmi mai dă un impuls mai apropiat de adevăr e începutul paradoxal, paranormal, paralizant de campionat: de ţară africană, secolul 20. Judecaţi: azi sunt suspendaţi doi jucători, mâine li se ridică sancţiunea; azi o echipă are terenul suspendat două etape, mâine joacă cu stadionul plin. În ce lume trăim!? Ce foruri sunt astea care schimbă decizii ca-n târgul din Smârdioasa? Dar totul se negociază!
Explicabil când vezi că, de la capul peştelui, lucrurile se petrec la fel. Preşedintele sună un prieten şi face curat pe cheiul Dâmboviţei. Nu e deloc rău, zic eu, cetăţeanul, dar cu ce bani?

Cu nimic, zice candid prezidentul, erau nişte prieteni. Şi, întreb, i-a apucat nostalgia muncii patriotice? Ce au zis ei: "Hai, măi, să facem şi noi ceva pentru Vodă şi ţară, că datorită lor avem monopolul bordurilor şi comenzi la Bucureşti pe trei generaţii, de-l transformăm în Bordureşti; tot cu ei facem autostrăzile; graţie lor, beizadeaua mea are limuzină de 1,5 milioane euro; tot cu ei am ras din pădurea Băneasa şi uite ce spaţii comerciale au ieşit; mai vezi Bordei; mai vezi drumul spre Herculane. Îţi creşte inima, de dragul ţării şi al lui Vodă, proporţional cu contul în bancă. Cum să nu ajutăm şi noi ţărişoara şi pe Şefu ca să-i dea o smetie peste nas papiţoiului cu papion!?" Asta nu e corupţie. Nici venalitate. Este muncă patriotică, tovarăşi miliardari!
Doamne, de ce nu m-ai făcut şi pe mine d-un patriot băsescian?