Vedere din Budapesta

La începutul lunii februarie, un oficial din Ministerul ungar de Finanţe declara presei că Ungaria se află, din punct de vedere al indicatorilor de dezvoltare şi al ritmului de creştere

La începutul lunii februarie, un oficial din Ministerul ungar de Finanţe declara presei că Ungaria se află, din punct de vedere al indicatorilor de dezvoltare şi al ritmului de creştere economică, la nivelul anului 2006 şi, în plus, că ar mai fi nevoie de încă un an pentru a se ajunge la un trend ascendent.

Doi ani pierduţi, au ripostat cei din opoziţie. O perioadă a reformelor structurale adevărate impuse de regulile Uniunii Europene, a venit replica celor de la putere.

De fapt, "momentul adevărului" în politica ungară postaderare a fost relevat toamna trecută, odată cu manifestaţiile de stradă la adresa guvernului condus de socialistul Ferenc Gyurcsany. Dincolo de spectacolul mediatic şi de senzaţionalul conţinut în declaraţiile politicianiste, premierul Gyurcsany şi-a asumat atunci riscul de a vorbi deschis despre toate neîmplinirile şi tarele clasei politice ungare din ultimii şaisprezece ani: un deficit fără precedent, corupţie, multă demagogie, angajamente cu UE bifate, multe dintre ele, doar la nivel teoretic, reformă cu jumătăţi de măsură şi multe altele.

Comparate (forţat) de unii analişti cu debutul revoluţiei din 1956, manifestările de anul trecut de la Budapesta l-au obligat pe Gyurcsany să ceară votul parlamentului, iar acolo, cu sprijinul tinerilor liberali, socialiştii şi-au primit porţia de încredere şi girul pentru continuarea reformelor. Iar efectele nu au încetat să apară.

Firmele mari câştigă bătălia

Primele consecinţe resimţite de populaţie au derivat din aplicarea unei cote unice a TVA, taxă diferenţiată până în urmă cu câteva luni, în funcţie de natura produselor cumpărate. S-a ajuns astfel ca produsele alimentare de bază, cu TVA de 12 la sută anul trecut, să suporte acum o taxă de 20 la sută, ceea ce a dus la o creştere a preţurilor la unele alimente cu aproximativ zece procente. Au crescut, la fel, taxele şi impozitele către stat, s-a mărit preţul utilităţilor, iar ritmul de creştere a salariilor s-a diminuat considerabil.

Însă cea mai mare problemă a Ungariei la ora actuală, o ţară în care 80 la sută din PIB vine din sectorul privat, este aceea că mii de firme mici şi mijlocii sunt obligate să-şi încheie socotelile şi să-şi închidă porţile. Marile companii care au pătruns pe piaţa ungară oferă, pe lângă produsul de bază, şi pachete integrate de servicii, astfel că micile afaceri de familie - o tipografie, o cârciumă, un magazin alimentar - fac tot mai greu faţă concurenţei. Vestitele malluri oferă clienţilor veniţi la cumpărături, aproape simultan, servicii pentru care preţurile sunt uneori la jumătate faţă de cele ale vechilor unităţi specializate în, să spunem, coafură, curăţătorie chimică ori alimentaţie publică.

Schimbări semnificative s-au produs în Ungaria şi pe piaţa forţei de muncă. Dacă în urmă cu doi-trei ani străinii veniţi să lucreze aici găseau relativ uşor un loc de muncă, acum, de la o săptămână la alta, şansele acestora sunt tot mai limitate. O cauză ar fi aceea că a scăzut simţitor numărul ungurilor dornici să plece la muncă în străinătate; la un salariu mediu de aproximativ 600 de euro pe lună, tot mai mulţi dintre ei se arată dispuşi să practice activităţi pentru care, în urmă cu numai câţiva ani, nu-şi bănuiau nicio afinitate.

O comparaţie cu România

Tentaţiei fireşti de a compara, în câteva puncte, Ungaria cu România trebuie să i se mai adauge alte câteva informaţii. Ungurii au construit peste 600 de kilometri de autostrăzi, în Budapesta nu există atâtea maşini "de fiţe" ca în Bucureşti şi un eventual "Top 300" ar arăta că ungurul cel mai "bazat" nu se poate lăuda cu mai mult de 300 de milioane de euro. Preţurile apartamentelor în Budapesta sunt comparabile cu cele din Bucureşti (sau invers), diferenţele apar doar atunci când vine vorba de zona în care se află acestea. Un apartament de 70 mp într-un cartier (rezonabil) de la marginea capitalei ungare poate fi cumpărat cu 80.000 de euro, în timp ce, pentru aceeaşi suprafaţă, dacă vrei să locuieşti în centru, lângă Dunăre ori pe colinele din Buda, trebuie să scoţi din buzunar peste 200. 000 de euro.

În plan politic şi electoral - pentru că tot se vorbeşte în aceste zile la Bucureşti despre votul uninominal - este bine de ştiut că preşedintele Ungariei este ales de parlament şi are doar rol de reprezentare, iar parlamentarii sunt desemnaţi după o formulă mixtă, uninominal şi pe liste de partid, minorităţile nefiind reprezentate în forul legislativ. Din cei 386 de deputaţi, 176 sunt votaţi pe liste individuale, ceilalţi 210 fiind aleşi pe liste de partid.

Forintul, moneda naţională, nu a rămas nici el insensibil la schimbările din economie şi la scandalurile din lumea politică. Dacă în toamna anului trecut a cunoscut o depreciere cu aproape zece procente, în ianuarie şi-a revenit, iar luna februarie a însemnat stabilitate şi chiar puncte câştigate în faţa monedei europene, aceasta din urmă neavând prea multe şanse să fie oficializată în Ungaria mai devreme de 2010.

Deşi par să compună un tablou mai degrabă pesimist, toate elementele din această scurtă şi incompletă analiză indică faptul că ungurii au încheiat tranziţia, că lucrează şi se manifestă deplin după reguli europene, că, în sfârşit, după doi ani de la momentul integrării, încep să dispară diferenţele de abordare în raport cu celelalte ţări membre.

Un eventual <> ar arăta că ungurul cel mai <> nu se poate lăuda cu mai mult de 300 de milioane de euro