Vechile fabrici, comoară imobiliară

Patrimoniul industrial al Capitalei, lăsat în paragină după "89, începe să fie exploatat de investitori În timp ce în alte oraşe din Europa autorităţile locale se străduiau să

Patrimoniul industrial al Capitalei, lăsat în paragină după "89, începe să fie exploatat de investitori

În timp ce în alte oraşe din Europa autorităţile locale se străduiau să recupereze vechile situri industriale, susţinându-i pe oamenii de afaceri să investească în vechile uzine, în Bucureşti se ridicau doar imobile înalte, cu geamuri fumurii. Astăzi, situaţia este pe cale să se schimbe şi la noi.

Halele uzinei Malaxa, Fabrica de Bere "Luther", Uzina Electrică Filaret, Vama Antrepozite, Palatul şi Fabrica de bere "Bragadiru". "Sunt spaţii mari, unele chiar în zone centrale ale Capitalei, care au o valoare imobiliară foarte mare", spune Irina Iamandescu, consilier la Ministerul Culturii. Ea încearcă să închege o lege care să protejeze patrimoniul industrial al României. Clădirile industriale pot fi însă soluţia potrivită pentru diferite provocări pe care Bucureştiul le întâmpină în procesul de restructurare economică. Dincolo de valoarea istorică şi turistică care poate fi atribuită acestor situri, există şi o valoare economică. "În Pittsburg, în Statele Unite, o fabrică de dopuri construită în 1901, a fost transformată într-un complex rezidenţial cu apartamente de lux, iar camera motoarelor a fost păstrată ca salon de expoziţie", exemplifică sociologul Liviu Chelcea, pasionat de tema vechilor fabrici din Capitală.

Între închiriere şi demolare

Potrivit unei cercetări a Centrului de Studii Sociologice şi Cercetări în Cultură (CSSCC), o mare parte dintre fostele spaţii industriale din Bucureşti sunt supuse în prezent unui proces de transformare rapidă. Multe situri industriale au afişate anunţuri de închiriere, ceea ce sugerează, spun specialiştii de la CSSCC, că există un număr în creştere de spaţii industriale care nu mai sunt folosite pentru activităţi industriale de anvergură, în ciuda potenţialui şi a avantajelor lor. Din totalul de 203 firme care au intrat în studiu, 129 dintre ele (64%) sunt active cu acelaşi domeniu de activitate. 87 dintre acestea închiriază spaţiu pentru alte firme, iar 57 sunt abandonate sau demolate. Potrivit studiului CSSCC, există destul de multe firme din industria creativă care folosesc situri industriale pentru a-şi desfăşura activitatea. Astfel, în 92 de clădiri se desfăşoară activităţi recreative, culturale şi sportive, în timp ce în alte 22, se află edituri sau societăţi cu activităţi asemănătoare.

Succes la Antrepozite şi Fabrica de Glucoză

"La Gara Filaret s-ar fi putut face un muzeu CFR, au existat intenţii, care nu s-au concretizat însă niciodată, deşi vorbim de prima gară a Capitalei. Majoritatea sunt însă în proprietate privată şi nimeni nu-i poate obliga pe proprietari să aibă grijă de o clădire, chiar dacă, teoretic, se bucură de aceleaşi drepturi ca şi un castel sau un conac", a mai spus Irina Iamandescu. Există şi soluţii pentru siturile industriale, chiar dacă la Gara Filaret te aleargă câinii, iar la Gara Obor te întâmpină maneaua. Printre exemplele pozitive sunt Vama Antrepozite, unde s-au făcut birouri, depourile de tramvai unde se află acum librăriile Cărtureşti sau Fabrica de Glucoză, transformată în hotel.

Străinii, interesaţi de clădirile vechi

Unul dintre cei mai puternici investitori în piaţa imobiliară din România, Shay Mor, consideră că fiecare caz de reabilitare a unui sit industrial trebuie tratat separat, dar că este foarte posibil ca investiţia, combinată cu răbdare, să fie profitabilă. "Eu zic că se poate investi, dar depinde în ce condiţii este clădirea şi depinde de specificul ei. De exemplu, pe Vergului 59 era o fabrică închisă. O vom demola şi vom face un cartier frumos, pentru că nu mai era aproapre nimic din ea. Însă în alte cazuri, se poate păstra faţada şi face un office building modern", a spus Shay Mor. Directorul Hotelului Caro, ridicat în fosta Fabrică de Glucoză, Octavian Lazăr, povesteşte că, la început, au păstrat zidurile vechii clădiri din economie. "Astăzi însă, o facem din ambiţie şi fiecare corp pe care îl refacem respectă modelul fabricii", explică Lazăr.

Fabrica Ford din Floreasca, o istorie uitată

Ford a deschis în 1931 o firmă de vânzări în România, iar, mai târziu, Guvernul României comunica filialei Ford din Anglia disponibilitatea de a deschide la Bucureşti o linie de asamblare. În 1935, Ford a achiziţionat un teren în cartierul bucureştean Floreasca, unde a construit o uzină modernă, dotată cu prima linie de montaj operaţională din Europa de Est. Aceasta putea asambla anual 2.500 de automobile şi camioane. Ford România s-a implicat în sportul cu motor, oferind şasiuri echipate cu motoare V8 piloţilor Mihai Sontag, Petre Cristea şi Alexandru Berlescu. Petre Cristea a obţinut, în 1936, prima victorie pentru Ford în raliul de la Monte Carlo, fiind cel mai mare pilot al tuturor timpurilor. Azi, Fabrica Ford de pe Calea Floreasca este de nerecunoscut.