Vaccinul anti-ţâfnă

După cum a făcut-o de oaie Eugen Nicolăescu, reformaîn sănătate ar trebui să includă cât mai rapid şi domeniul medicinei veterinare. Cum se întâmplă de obicei la noi, cele mai

După cum a făcut-o de oaie Eugen Nicolăescu, reforma
în sănătate ar trebui să includă cât mai rapid şi domeniul medicinei veterinare. Cum se întâmplă de obicei la noi, cele mai necesare
reforme mor fie în cursul naşterii
legislative, fie după ce sunt adoptate cu surle şi trâmbiţe, dar rămân abandonate fără să mai ajungă să fie vreodată puse în aplicare. Sistemul sanitar are nevoie de reformă, pentru că serviciile pe care le oferă sunt scumpe la o calitate scăzută. Cine reuşeşte aici va marca în mod sigur un punct electoral important, fiind locul în care şi cea mai mică îmbunătăţire se simte imediat şi direct în viaţa oamenilor. Venit din "civilie" la conducerea Ministerului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu a propus un ambiţios pachet de reformă, dar el însuşi se dovedeşte un inabil manager politic. Liderul liberal a căzut în capcana unui război personal, pe care l-a pierdut deja nu numai în justiţie, dar şi în planul imaginii, ajungând să nu mai vadă pădurea reformei din cauza copacilor din soiul "Oprescu".Declaraţiile pe care ministrul le-a făcut imediat după pronunţarea Curţii de Apel au efecte mai dăunătoare pentru echipa de la Palatul Victoria decât zece hotărâri la un loc de repunere în funcţie a senatorului PSD. Monica Macovei nu are decât să-i mulţumească lui Nicolăescu pentru că i-a mai bătut un cui în raportul european privind reforma justiţiei. În faţa fiecărui eşec, miniştrii Cabinetului Tăriceanu s-au învăţat să acuze justiţia că face jocuri politice.
Aici, ei se întâlnesc, în mod paradoxal, cu marii acuzaţi de corupţie pe care i-ar dori transformaţi în caşaloţii ceruţi de Bruxelles. Alde Mazăre şi restul companiei,
cum ies de la o rundă de discuţii cu procurorii DNA, cum se dau de ceasul morţii că sunt persecutaţi în dosare politice.
Puterea strigă, opoziţia răcneşte, comisarii
UE se iau cu mâinile de cap când văd ce înţelege clasa politică de la Bucureşti din principiile statului de drept. Partizanii amânării aderării României nu au decât să pună pe masa Parlamentului European declaraţiile din ultimele luni ale înaltelor feţe de la Bucureşti pentru a demonstra că mai degrabă trece o cămilă prin urechile
acului decât să ajungă politicienii dâmboviţeni să respecte deciziile unei alte puteri în stat. În noiembrie anul trecut, decizia privind neconstituţionalitatea regulamentelor Camerelor a generat un val de acuzaţii belicoase la adresa Curţii Constituţionale. "PNL nu va mai aştepta interpretarea eronată şi politizată a acestei
instituţii", declara vicele liberal Puiu Haşotti, fără a preciza ce instituţie ar trebui,
în opinia partidului de guvernământ, să hotărască asupra constituţionalităţii legilor. Fostul mare luptător împotriva abuzurilor politice, Emil Boc, afirma cu aceeaşi ocazie că "din nefericire, Curtea Constituţională nu mai e o instituţie juridică şi constituţională", ameninţând că va schimba legea fundamentală pentru
a-i revoca pe judecători. Noroc cu preşedintele Băsescu care a potolit isteria declarând că deciziile unei instanţe independente sunt definitive şi nu se comentează. Şeful statului a mai amendat şi alte afirmaţii ale urmaşului său la şefia PD spunând că sunt "ţâfnoase şi arogante".
Simţind, la rândul său, pericolul, premierul Tăriceanu a spus că îl susţine pe Nicolăescu, dar nu comentează hotărârile justiţiei. A sosit însă momentul ca vaccinarea
anti-ţâfnă să devină obligatorie pentru toţi guvernanţii.