V.I.P.-uri teribiliste

contrasens e la fel de "cool" ca şi săritul cu coarda elastică sau escaladarea versanţilor fără echipament de protecţie. Ca să-şi dea curaj, puştii se ajută frecvent de câte-un gât de

contrasens e la fel de "cool" ca şi săritul cu coarda elastică sau escaladarea versanţilor fără echipament de protecţie. Ca să-şi dea curaj, puştii se ajută frecvent de câte-un gât de votcă, aşa cât să le pună sângele în mişcare. Gestul lor nu este mereu condamnat, pentru că se merge pe principiul: "Sunt tineri, nu ştiu ce fac, dar o să le vină mintea la cap". Teribiliştii vremurilor noastre, ale căror grozăvii apar tot mai frecvent la televizor, sunt însă doi bărbaţi săriţi binişor de 50 de ani. Coincidenţa a făcut ca amândoi să fie personaje cu greutate, ce conduc în aceste vremuri destinele României, unul fiind preşedinte şi celălalt, prim-ministru.Rebelii din palatele Cotroceni şi Victoria au scurtcircuitat până şi sistemele bine puse la punct ale Serviciului de Protecţie şi Pază, structură ce ar trebui să fie îngerul păzitor al demnitarilor. Primul care a ieşit din tipare a fost preşedintele Traian Băsescu. El a zburdat liniştit pe străzile Capitalei, la volanul Volkswagenului personal, după câteva pahare de vin. Gestul său a fost înfierat, cu mânie proletară, chiar de către cel care, acum două seri, avea să-şi proptească motocicleta într-o maşină care circula regulamentar. Necazul se putea întâmpla oricui, însă de data asta ghinionistul s-a chemat Călin Popescu Tăriceanu. Accidentul ar fi trecut, cu siguranţă, neobservat, dacă în locul acestuia ar fi fost un anonim. Dar atunci când şeful guvernului îşi pune viaţa în pericol, agăţat de coarnele unui vehicul mult mai rapid decât cele din dotarea SPP, lucrurile au scăpat de sub control. Fiecare dintre cei doi demnitari poate avea circumstanţe atenuante. Traian Băsescu a băut doar câteva pahare de vin şi apoi a plecat liniştit spre casă. Pentru un fost comandant de navă, cantitatea cu pricina are efectul comparabil cu cel al linguriţei de vin pe care preotul o dă enoriaşilor la împărtăşanie. La fel se poate scuza şi premierul, care este un împătimit al sporturilor de viteză. Plimbarea cu motocicleta, de la serviciu şi până acasă, poate fi remediul perfect după o zi agitată de muncă la guvern. În fond, cazul său nu este nici măcar o premieră. La începutul acestui an, guvernatorul statului american California s-a proptit şi el, cu motocicleta, într-o maşină. Numai că acela se numea Arnold Schwarzenegger, iar la viaţa lui fusese culturist şi vedetă în multe filme de acţiune.Motivaţiile teribiliştilor cu greutate nu vin să convingă românul de rând. Într-o ţară în care lucrurile sunt departe de a fi intrat pe făgaşul normal, alergatul cu motocicleta pe coclauri şi escapadele prezidenţiale nocturne sunt aspru taxate de opinia publică. Nici riscurile la care se expun cei doi demnitari nu sunt normale. Ei ar fi trebuit să înţeleagă, cel puţin pe durata mandatelor ce le-au fost încredinţate, că unele lucruri nu se mai pot face. La fel cum la recepţiile oficiale nu se poate merge în şlapi şi bermude, nici sporturile extreme nu sunt apanajul demnitarilor unei ţări.