Adevarul.ro

Între 13 şi 15 iunie "golanii" care ocupaseră Piaţa Universităţii timp de opt săptămâni au fost risipiţi, cu brutalitate, de minerii sosiţi la Bucureşti "pentru a apăra valorile democraţiei". La jumătate de an după înlăturarea sângeroasă a cuplului Ceauşescu, la Bucureşti curgea din nou sânge pe străzi. adevarul.ro te invită şi pe tine să-ţi spui părerea: cum crezi că a influenţat mineriada din 13-15 iunie 1990 dezvoltarea ulterioară a societăţii româneşti ?

Pe 11 iunie 1990, Guvernul de atunci condus de Ion Iliescu lua decizia de a elibera Piaţa Universităţii şi de a pune capăt celei mai lungi demonstraţii post-comuniste dn România, care dura deja de 52 de zile.

În urma unor confruntări între poliţie şi manifestanţii din Piaţa Universităţii, care îşi strigau nemulţumirea faţă de păstrarea foştilor lideri ai Partidului Comunist în structurile de conducere ale ţării şi după 1990, în seara de 12 iunie se citeşte la Televiziunea Naţională un comunicat al proapătului preşedinte Ion Iliescu: "Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită."

Secretele Mineriadei: Exorcizarea „Adevărului“/ Cum a minţit ziarul pentru FSN

Ca urmare, patru garnituri de tren pline cu minerii conduşi de liderul sindical Miron Cozma sosesc pe 13 iunie la Bucureşti. În următoarele zile au fost devastate sediile partidelor istorice şi ale ziarului Romania Liberă. Mii de bucureşteni au căzut atunci victime bâtelor minerilor pentru simplul motiv că aveau barbă sau că purtau ochelari.

Secretele Mineriadei/ Emil Constantinescu: „Minerii au distrus selectiv“

La două zile de la debarcarea în Capitală, minerii conduşi de Miron Cozma au fost strânşi la Romexpo, unde acelaşi Ion Iliescu le-a mulţumit pentru "atitudinea de înaltă conştiinţă civică".

CAMPANIE ADEVĂRUL: Ai fost "Golan"? Scrie-ne!

Bilanţul victimelor: de la 6 morţi oficiali la 100 neoficiali

Oficial, mineriada din 13-15 iunie s-a soldat cu şase morţi şi circa 1.000 de răniţi. Ca şi la Revoluţie, numărul victimelor este controversat. Cifra neoficială vehiculată este de circa 100 de morţi. În sprijinul acestei teorii vine şi descoperirea la Cimitirul Străuleşti a 78 de morminte în care au fost îngropate persoane decedate în periooada 13-17 iunie 1990, şi care au rămas neidentificate, precum şi mărturiile unor medici care au îngrijit victimele ajunse la spitale.

Miron Cozma:„Ion Iliescu mi-a cerut să-i fac o armată de mineri!“

La 20 de ani de la cea mai sângeroasă mineriadă, există doar un dosar în care sunt acuzate 25 de persoane, printre ele şi fostul lider al minerilor, Miron Cozma, şi fostul preşedinte Ion Iliescu, generalii Mihai Chitac, Victor Athanase Stănculescu şi Corneliu Diamăndescu.

Urmărirea penală împotriva fostului preşedinte Ion Iliescu a început în iunie 2007. Iliescu era acuzat de omor deosebit de grav.  Totuşi, în martie 2008, procurorii DIICOT  au decis scoaterea de sub urmarire penală a fostului şef de stat pentru subminarea puterii de stat, acte de diversiune şi comunicare de informaţii false. ion Iliescu urma să fie cercetat, în continuare, pentru genocid şi tratamente neomenoase.

O jumătate de an zbuciumată

Anul 1990 concentrează cel mai mare număr de date importante din istoria recentă a românilor. Evenimentele complexe din ianuarie-iunie '90 au legături intime între ele, se explică şi se completează reciproc. „Adevărul" vă prezintă astăzi tuşele generale din tabloul  „România în vremea «golanilor»".

Remarcabil a fost gestul personalităţilor româneşti din străinătate de a se solidariza cu tinerii „huligani" care contestau, în stradă, sistemul neocomunist. Alexandru Paleologu, ambasador la Paris, s-a declarat „ambasadorul golanilor", iar Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au adoptat faţă de fenomen o poziţie demnă şi justă, ca întotdeauna.

12 ianuarie - Zi de doliu naţional în memoria victimelor Revoluţiei. În Bucureşti, manifestările se transformă în prima contestare majoră a echipei Iliescu, care capturase puterea la 22 decembrie 1989.

28 ianuarie - În Piaţa Victoriei din Bucureşti are loc un miting organizat de partidele istorice (Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, Partidul Social Democrat Român) şi alte formaţiuni care protestează faţă de decizia Frontului Salvării Naţionale (FSN) de a participa la alegeri. În paralel se desfăşoară o contramanifestaţie organizată de FSN cu muncitori de la importante întreprinderi din Capitală. Gelu Voican Voiculescu a spus într-un interviu publicat de „Adevărul" în cadrul serialului „Misterele Revoluţiei" că Dan Iosif şi Sergiu Nicolaescu s-au ocupat cu organizarea contramanifestaţiei, care a fost prezentată publicului, prin mijloacele de propagandă ale regimului Iliescu, drept „spontană".

29 ianuarie - Are loc prima mineriadă. După unele estimări, peste cinci mii de mineri din Valea Jiului sosesc în Capitală în urma apelurilor lansate în mass-media de către Ion Iliescu.

1 februarie - În urma manifestaţiilor violente de la sfârşitul lunii ianuarie, a avut loc o discuţie între reprezentanţii partidelor politice nou înfiinţate şi cei ai Consiliului Frontului Salvării Naţionale. S-a convenit ca adoptarea legilor şi  a decretelor necesare în perioada de tranziţie, pînă la „alegerile libere", să nu se mai facă de Consiliul Frontului Salvării Naţionale, ci de un nou organism - Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) - , în care 50% din locuri să fie ocupate de membri ai Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi 50% din locuri de reprezentanţi ai partidelor politice nou-înfiinţate.

18-19 februarie - La 18 februarie se desfăşoară o mare manifestaţie anticomunistă. În noaptea de 18 spre 19 februarie sunt aduşi în Capitală mii de mineri pentru a „restabili ordinea". Între timp, Armata reuşise să preia controlul în zona Palatului Victoria (sediul Guvernului provizoriu).

11 martie - Începe manifestaţia din Piaţa Operei din Timişoara (loc simbolic, unde a început Revoluţia din decembrie 1989), manifestaţie care va duce, pe 12 martie, la adoptarea Proclamaţiei de la Timişoara. Documentul venea cu o serie de cereri către cei de la putere, printre care celebrul „Punct 8". Acesta prevedea excluderea activiştilor Partidului Comunist Român din viaţa publică. Proclamaţia face şi o concesie etică, în textul ei fiind specificat, negru pe alb, că „a fi fost membru de partid nu este o vină". Aplicarea „Punctului 8" va fi principala doleanţă a celor care au manifestat în Piaţa Universităţii.

15 martie - Au loc lupte de stradă în Târgu-Mureş, între etnicii români şi etnicii maghiari. Violenţele din Ardeal au grăbit apariţia, pe 26 martie, a Serviciului Român de Informaţii (SRI), clădit pe scheletul fostei Securităţii.

22 aprilie - După un miting organizat de Partidul Naţional Ţărănesc, o parte dintre manifestanţi se „baricadează" în Piaţa Universităţii.

24 aprilie - Într-o şedinţă CPUN, Ion Iliescu îi înfierează pe manifestanţii din Piaţa Universităţii, numindu-i „golani" şi „huligani".

27 aprilie  - Se face public „Comunicatul Pieţei Universităţii", prin care s-a dat o formă concisă revendicărilor. Comunicatul inisista pe faptul că demonstraţia era îndreptată împotriva unui sistem (comunist), nu a unor persoane sau partide politice.

3 mai - De la Paris, dramaturgul Eugen Ionescu se solidarizează cu grupurile de „golani" din Piaţă, autointitulându-se „golan academician". Miile de oameni care poposeau în Piaţa Universităţii, considerat un loc sacru, în urma jertfei de sânge din zilele Revoluţiei, purtau insigne pe care scria „golan".

20 mai - La primele alegeri de după căderea ceauşismului, Ion Iliescu şi Frontul Salvării Naţionale se impun categoric. În „Duminica Orbului" (sărbătoare din calendarul ortodox), Iliescu câştigă din primul tur.

13 - 15 iunie -  La 13 iunie, sediile unor instituţii-cheie ale statului sunt atacate (Ministerul de Interne şi Televiziunea). Autorităţile dau vina pe „elementele fanatice, radicale", din Piaţa Universităţii şi fac un apel la oamenii „de bine" să salveze democraţia. În zorii zilei, sute de civili fuseseră arestaţi şi închişi la Băneasa şi Măgurele. A doua zi, tot în zori, minerii încep măcelul în Capitală. Oficial au murit şase oameni. Neoficial - peste 100. Răspunsul e în cimitirul de la Străuleşti. Pe 15 iunie, minerii au plecat acasă, după ce preşedintele Ion Iliescu le-a mulţumit într-un celebru discurs, ocazie cu care şi-a exprimat dorinţa de a institui o „gardă naţională" formată (şi) din mineri: „Vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut în aceste zile, pentru atitudinea dumneavoastră de înaltă conştiinţă civică (...). Am discutat şi ne gândim la instituirea unei gărzi naţionale (...). Am reţinut şi dorinţa unora dintre dumneavoastră, mineri din Valea Jiului, care s-au oferit să se încadreze (...). Eu sper ca să întreţinem acest spirit de combativitate".