VIDEO Radu Afrim: „Cehove, ţi se pregăteşte ceva!“
0
Regizorul Radu Afrim a acceptat să dea zece interviuri într-unul singur. În 100 de răspunsuri, Afrim vorbeşte despre kitsch-ul de pe scenă şi ipocrizia din teatru, despre dramaturgul şi regizorii preferaţi.
1. De ce îţi „umpli” spectacolele cu nuditate?
În ultima stagiune am făcut cinci spectacole şi am dezbrăcat un actor. Consider că asta e o antiperformanţă.
2. Prima ta amintire legată de teatru.
Spectacolul „Gaiţele“ pe litoral, văzut cu părinţii prin `70, sub cerul liber. Eram preşcolar. Jucau trei actriţe mari şi grase. Apoi au venit multe „teatre tv“ cu tovarăşi pe şantier şi femei gravide ilegal. Astea îmi plăceau mie.
3. Cel mai bun actor cu experienţă, de la noi.
Nu pot să cred că mă pui să fac asta! Cojocaru Tzâcă-cel-ubicuu. Pentru că poate juca de la copii-bătrâni până la bătrâni-copii. Era mai corect să-mi ceri un top! (top 20, să zicem).
4. De ce îţi iei concediu un an?
Nu mai e valabil. Eram la o conferinţă de presă şi nu mai ştiam ce să vorbesc şi mi-a venit brusc ideea asta. A devenit titlu de ştire. Nu e una din minciunile care ruinează România. Şi nici una care mă duce direct în infern.
5. Momentul preferat dintr-un spectacol de-al tău.
În „Omul pernă“ a fost odată un moment unic în care nu s-a defectat niciun neon din niciun cub în timpul spectacolului. În rest, dezastru, pentru că sunt neoane din cele mai ieftine.
6. Unde îţi ţii trofeele?
Zilele trecute am spart nuci cu un trofeu (nu spun care). Oricum, e un obiect de artă dintr-un material greu, perfect pentru această activitate autumnală. Ador arta utilitară. Acum e încă în bucătărie.
7. Subiectul cel mai des întâlnit în fotografiile tale.
Nudul (un semn care a trecut din scenă în fotografii).
8. Dramaturgul pe care îl adori.
Îmi place mult Hanoch Levin. Deşi piesele lui sunt scrise prin `70. E o pasiune de moment. La Odeon voi începe un spectacol pe textele lui, luna asta.
9. Cu ce poţi fi mituit ca să faci o favoare?
Depinde... pot să duc punga cu gunoi la container pentru o ceaşcă de cafea bună.
10. Oraşul în care ai vrea să mori/să trăieşti.
Da, e funny întrebarea asta: e preferabil să mori într-un oraş? Doar aşa, ca să fie aglomeraţie în jurul tău, de dragul contrapunctului? Cred că într-un oraş care are la intrare plăcuţă bilingvă sau trilingvă, pentru că mereu mi-au plăcut amestecurile.
11. Cel mai promiţător tânăr regizor.
Mă interesează Alexandra Badea. E româncă, dar trăieşte la Paris. Are atitudine.
12. Întrebarea pe care nu o suporţi într-un interviu.
„Afrime, de ce nu faci film“. Mă gândesc că mă aşteaptă şi acum mai jos...
13. Care e elementul redundant în spectacolele tale?
Actorul.
14. Visul tău nerealizat până acum, în teatru.
Seria de spectacole de autor pe care o tot amân. Dar şi când o să mă apuc de ea, să te ţii bine!
15. Cel mai supraevaluat scriitor.
Ian McEwan, după mine. Dintre cei care contează.
16. Refrenul care îţi vine acum în minte.
Păi am în playlist şi îmi cântă chiar acum la laptop şi cânt şi eu cu Kate (Bush): Don’t want your bullshit, yeah/ Just want your sexuality/ Don’t want excuses, yeah/ Write me your poetry in motion.
17. Trei prieteni buni în zona teatrului.
Rodica Mandache, Ion Rizea, Ada Milea. Ăştia mi-au trecut acum prin cap.
Spectacolul "Herr Paul", de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, regia: Radu Afrim
18. Un spectacol românesc de acum pe care îl recomanzi.
Aş trimite oamenii la un Purcărete. Nu, nu mai contează titlul. Pentru că acolo este Spectacol.
19. O greşeală frecventă a regizorilor români.
O greşeală a multor regizori români: opţiunea profesională.
20. Ce nu suporţi la o actriţă?
CV-ul ei. Adică lista de roluri (de largă respiraţie!) pe care le-a făcut.
21. Care spectacol te-a adormit?
Niciunul. Pentru că mai mult de şase minute nu stau în sală când treaba se împute în scenă.
22. Ce e kitsch pe scenă?
La noi? Pe scenă? Oooo, scena însăşi e kitsch atunci când i se spune „sfânta scândură“. Gura care rosteşte aceste vorbe e kitsch. În rest, kitsch rulz!
23. Autorul clasic pe care nu l-ai monta niciodată.
Beaumarchais. Sau l-aş monta, însă fără vorbe.
24. O întâmplare scurtă cu o celebritate mondială.
Am avut câteva întâmplări. Mai ales scurte. Şi virtuale (n-o să-mi zici în 2009 că realitatea virtuală nu se pune!). Apropo, poate să fie şi celebritate porno?
25. Filmul pe care ţi-ar fi plăcut să-l regizezi.
As fi vrut să NU fiu John Waters, dar să regizez filmele lui: „Pink Flamingos“, „Polyester“, „Female troubles“.
26. Cel mai curajos lucru dintr-un spectacol de-al tău.
Încă nu s-a născut. Vine, vine...
27. O întrebare pusă foarte des: de ce fierbe copilul în mămăligă?
Am uitat, din 2003 până azi. Şi poate e mai bine.
28. Ce te-a învăţat Fellini?
Să fac tot ce fac acum în jobul ăsta. Şi apoi să-l trădez cu alţii mult mai puţin importanţi ca el.
29. Ce te ţine în România?
Vârsta. Dacă aveam cu 20 de ani mai puţin nu m-ar fi ţinut mai nimic.
30. Cât de revoltat mai eşti?
România îţi dă toate şansele să mori revoltat (degeaba). Este de unde... pentru toţi. Europa e şi ea din ce în ce mai dubioasă, aşa că adrenalina e pe val.
31. Laudele îţi hrănesc orgoliul?
Nu pot să mă aflu în aceeaşi încăpere cu unii care mă laudă. Au fost ceva colocvii în care s-a vorbit despre munca mea în termeni exageraţi. M-am simţit strivit. Prefer o analiză lucidă.
32. O diferenţă între actorul român şi cel străin.
Salariul. (Ai zis doar una, nu?).
33. Teatrul românesc e pe drumul cel bun?
Nu. Mă amuză previziunile, dar, repet: nu, nu e!
34. Ce-ai făcut ultima oară când ai fost în Beclean (Bistriţa Năsăud) oraşul tău de naştere?
Am fost pe malul Someşului şi am mai furat ceva din energia locului (cât să-mi ajungă pentru trei spectacole).
35. Ce le răspunzi celor care spun că „măcelăreşti“ textele clasicilor?
Nimic nu le răspund. Pentru că nu mă întreabă nimic. Au monologuri.
36. O fobie.
Faptul că nu vom scăpa niciodată de politicieni submediocri.
37. Un exemplu de ipocrizie în lumea teatrală de la noi.
Evit lumea ipocrită. Am avut parte de teatre care m-au dorit şi am răspuns cu respect. Nu mă interesează teatrele vetuste. Momentul de succes al unui om de teatru e relativ scurt, nu am timp de pierdut cu cei nechemaţi.
38. Când ai fost ultima oară naiv, profesional vorbind?
În timpul lucrului la Brăila, la ultimul spectacol, când am crezut că după trei spectacole cu acea trupă, acum, la al patrulea, o să trăim mariajul perfect. A fost aproape un coşmar. Spectacolul e foarte bun, dar asta nu mă poate face să uit.
39. Unde se bea cea mai bună cafea?
La Paris... Asta e.
40. Unde se mănâncă cel mai prost?
La vagonul restaurant.
41. Naufragiezi în Bora Bora. Ce personaj monden (român) iei cu tine?
Un naufragiu pe Bora Bora e de bun augur. Nu am chef să-mi petrec „naufragiul“ în compania unui monden român. Şi, crede-mă, dacă aş avea cu mine un monden d-ăsta nu aş şti cine e. Pentru că, surpriză! Eu nu am televizor de vreo 10 ani...
42. „Amadeus“-ul lui Forman sau „Portocala mecanică“ a lui Kubrick?
Fără ezitare: „Portocala mecanică“! Ce film!
43. Cea mai frumoasă actriţă din lume.
De azi: Julianne Moore. Dintotdeauna: Bette Davis.
44. Cel mai urât moment din adolescenţa ta.
Când am pierdut-o pe sora mea. Aveam 15 ani. Ea avea 18 ani. Acela a fost începutul multor momente triste.
45. Care e legătura între spectacolele tale şi filmele lui Almodovar?
Cred că niciuna. Deşi pare greu de crezut. Poate fauna din scenă. Gustul comun pentru songuri aparent desuete. Însă nici fauna, şi nici songurile nu sunt invenţia lui Almodovar.
46. Ce întrebare încuietoare i-ai adresa lui Radu Afrim?
L-aş ierta. Nu i-aş adresa-o. Sincer. Pe Afrim nu vorbele l-au salvat în situaţii limită.
47. Cum ar fi reacţionat Mihail Sebastian la „Jocul (tău) de-a vacanţa“?
De ce cum „ar fi“ reacţionat? Sunt sigur că el a reacţionat cumva. În ce fel, asta voi afla mai târziu.
48. Ce rol ai juca dacă ai fi distribuit într-un spectacol?
Unul care să necesite mască pe faţă. Recunosc că am o slăbiciune pentru Pinocchio. Dar nu la matineu.
49. Mansarda ta înspre ce are vedere?
Înspre ceea ce-i stă bine unei mansarde să aibă vedere: înspre nori. Cu cât mai negri, cu atât mai spectaculoşi. Nimic metaforic nu se zăreşte prin mansarda mea.
50. Cea mai frecventă greşeală a ta ca regizor.
Perfecţionismul.
51. Cât de controversat mai eşti?
Habar n-am. Chiar nu ştiu. Oricum, în teatrul românesc nu prea mai există polemici de niciun fel. În afară de leafă şi puţin circ sindical, e o linişte de speriat. E liniştea aia pe care ne-o tot cerea Iliescu...
52. Ce politician ai distribui într-un spectacol?
Ce fază! Tocmai vorbeam de... sincer? Pe niciunul. Nu au haz, nu au feţe bune, nu sunt demni nici de Caragiale, deşi toată lumea îi găseşte între personajele lui. Sunt pur şi simplu enervanţi. Presa trebuie să-şi ceară scuze de la artiştii de circ când îi numeşte pe politicienii noştri circari.
53. Cu cine nu te-ai urca în lift?
Cu George Motoi. Dar sunt sigur că nici el cu mine.
54. La ce concert ai simţit nevoia să arunci cu roşii?
Nu mi-a plăcut la Massive Attack, deşi sunt fan. Dar nu era de aruncat cu roşii. Au venit cu alte soliste decât cele de pe discuri, şi asta m-a enervat.
55. Cinci cuvinte despre teatrul radiofonic.
Nu cunosc subiectul. Sunt vândut ochiului. Însă e foarte iubit de multă lume acest gen. De cine nu te aştepţi...
Spectacolul "Sufletul. Puncte de veghere", de la Teatrul "Maria Filotti" din Braila, regia: Radu Afrim
56. Ce părere ai despre bloggeri?
Că sunt mişto. E bine să împarţi totul cu lumea.
57. Înjuri când te enervezi?
Da. Rău de tot.
58. Cum îţi sună telefonul mobil?
Sonerie clasică de telefon fix.
59. TVR Cultural, Realitatea sau Antena 3?
Când stau în hotel în diverse oraşe (pentru că, repet, nu am televizor): Realitatea şi Cultural (vreo două emisiuni şi filme). Nu cunosc Antena 3. Sorry.
60. Facebook, twitter sau .ro?
Facebook, of course.
61. Presă tipărită sau online?
Online.
62. Radu Afrim sau Silviu Purcărete?
Ambii. Şi încă vreo doi.
63. „Sufletul. Puncte de veghere“ (Brăila), într-o propoziţie.
Trei muncitori (bulgar, român, sârb) pleacă cu sculele în bagaj să repare Europa.
64. Pentru ce te învinovăţeşti.
Pentru că îi fac să sufere uneori pe cei dragi.
65. Ce nu-ţi place la critica teatrală.
Că unii nu suportă să vadă la artişti semne ale repetării (mărci stilistice) şi ei dau copy/paste la fraze întregi de la o cronică la alta. Şi că mai sunt d-ăia demodaţi care cred că nu dă bine să râdă la spectacole, chiar dacă sala e pe jos de râs.
66. Un actor mare, care nu mai e printre noi, căruia i-ai dedica un spectacol.
Am un feeling că i l-aş dedica Ginei Patrichi. Nu ştiu sigur de ce. Şi Leopoldinei Bălănuţă, pentru că atunci când eram militar la Piteşti am văzut-o la teatrul de acolo, recitând scrisorile lui Eminescu. A fost prea tare.
67. Ce mai e tabu în teatrul de azi?
La noi multe, în Europa din ce în ce mai multe. Însă adesea tabuurile noastre nu coincid. La noi uneori însăşi performanţa e tabu în teatru. E trist şi greu de crezut.
68. Care e frumoasa ta „nebunie cea de toate zilele“?
Trezitul dimineaţa.
69. Teatrul - terapie psihică, drog sau viciu?
Drog. Ca fabricant şi dealer. Nu consumator.
70. Trei lucruri mult-dorite pe care n-ai apucat să le faci.
Eşti sigur că sunt pentru mine toate întrebările? Nu am regrete de genul ăsta. Şi sper că mai am ceva timp în faţă.
71. Complimentul (legat de activitatea ta teatrală) care ţi-a rămas atârnat de suflet.
A venit Ion Cazaban la mine după „Omul pernă“ şi mi-a zis: „«BluEscape», pe care l-am adorat, a fost licenţa ta, «Omul pernă» e lucrarea ta de doctorat“. Era frumos spus, asta mi-a venit acum în cap. Au fost multe faze care m-au atins plăcut.
72. Cu ce trebuie să plece un spectator de la un spectacol marca Afrim, pentru ca tu să fii fericit când te duci seara la culcare?
Cu o simpatie nesfârşită faţă de oamenii din scenă. Mă refer la personaje. Faza ciudată e că la ieşirea din sală, toţi spectatorii vorbesc despre cât de bună a fost Coca Bloos, nu despre cât de inocentă era Tanti Hanek şi despre cum ar vrea s-o ia acasă la ei cu toţii. (Că tot pomeneai de nebunia mea de toate zilele).
73. Visezi la scenograful care să-ţi spună „eşti demodat, Afrim“. Care ar fi cea mai preţuită calitate a lui?
Să fie artist. Şi să ştie a vorbi aceeaşi limbă cu tâmplarii, tapiserii, butaforii, pictorii din ateliere. E cumplită criza de scenografi buni la noi. Îi numeri pe degete pe cei cu care poţi face ceva OK.
74. Când te doare dorul de ceva frumos, la ce carte alergi?
La Baudelaire. Pe care sunt fericit că-l pot citi în limba lui.
75. Şi la ce muzică?
Cocteau Twins, IDM (intelligent dance music) şi încă vreo 20.
76. Cel mai rău şi cel mai bun lucru legat de Internet.
Ador Internetul şi detest dependenţa. Însă dependenţa de Internet e la fel de rea ca orice alta dependenţă. Aşa că nu are sens să vorbim despre asta. Ador Internetul.
77. Ce urăşti şi ce iubeşti la România anului 2009?
Iubesc ceva care nu ţine nici de 2009, nici de anii ’80... Mă joc cu energiile bune atâta cât pot, caut zone neinfectate şi-mi place publicul meu din aceşti ani. Nu sunt pesimist bolnav, dar nici optimist stupid care spune că centrul spiritualităţii viitorului se va găsi aici la noi... ce sens ar avea să mă lamentez cum că lumea s-a stricat?
78. Ticuri de bonne-chance înaintea unei premiere.
Nu e un tic. E ceva mult mai comun: dacă e vreo biserică mai retrasă prin zonă mă asigur că nu e niciun preot înăuntru apoi intru, stau câteva momente‚ ascult liniştea şi ies.
79. Ce-ţi doreşti să laşi în urma ta?
Gânduri bune. Pe undeva prin eter.
80. Cel mai bun lucru pe care îl aduci publicului prin munca ta.
Evadare. Exit.
81. Trei lucruri pozitive pe care le-ai spune despre un detractor/duşman.
Că e naiv (sunt fan pictură naivă), că are atitudine (îl felicit pentru asta!), că, dacă tot e „duşman”, e personaj de manea şi ăsta e un motiv pentru care mulţi români l-ar adora...
82. Cu ce regizor străin ai vrea să colaborezi?
Cu Hermanis. Să zicem...
83. Ce nu ţi-a reuşit încă în piesele montate de tine?
Lumina pe care o visez şi, pornind de aici, mi-a fost imposibilă reproducerea fidelă a unor imagini din visele mele nocturne.
84. De ce, în an de criză, lumea merge mult mai mult la teatru ca înainte?
Pentru că e ieftin biletul. Mai ieftin decât la film.
85. Cel mai artistic fel de mâncare.
Tortul în formă de buburuză imensă pe care-l făcea mama la zilele de naştere când eram copii. Şi laptele de pasăre, că seamănă cu nişte iceberguri în ocean. Poţi să construieşti situaţii stranii cu actori minusculi printre insulele plutitoare din farfurie. O mâncare artistică e una care te incită la fantasme.
86. Prima măsură pe care ai lua-o ca director al TNB.
Aş angaja un artist updatat să facă afişele, aş pune cotaţii pe afişe de la o juma’ de steluţă la cinci steluţe, ca să nu induc plătitorii în eroare.
87. Ce are Ardealul şi n-are Bucureştiul, şi invers?
Ardealul are cam toate amintirile copilăriei/adolescenţei mele, Bucureştiul nu le are. În schimb, Bucureştiul are toate aceste amintiri sublimate în spectacolele mele. Ardealul nu le are...
88. De ce crezi că Bacovia va reveni curând la modă?
E Minimal. Urban. Dark. Trip. (Doar să nu zici c-o arde simbolist, că nu mai ţine...).
89. Ce face ca, în bătălia spectacol - text, să câştige spectacolul?
Tu ai putea trăi o zi fără să vorbeşti sau fără să auzi vorbe în jurul tău? Îţi spun eu că da. Imaginează-ţi că zbori în Japonia şi tot drumul asculţi la căşti muzica. Fără vorbe. Şi totuşi, în jurul tău e un spectacol: vezi o mare de nori, oameni cu feţe expresive, ritmuri stranii. Vorbele rămân într-un roman închis pe genunchi, pentru că eşti prea obosit de drum ca să mai citeşti.
90. „Singura diferenţă între mine şi un nebun e că eu nu sunt nebun“ (S. Dali). Cum comentezi.
Am stat de vorbă la ospiciu în Beclean cu mulţi pacienţi şi toţi spun că nu sunt nebuni. Reala diferenţă între pictor şi ei e că Dali făcea mişto de noi când zicea că nu e nebun, pe când nebunii care îşi neagă condiţia tristă chiar o spun din suflet.
91. Spui: „Prefer să am în comun cu Alice (din Ţara Minunilor) perversitatea“. Defineşte-o, în context teatral.
Perversitatea lui Alice e inocentă. Să bagi degetul în borcanul cu marmeladă şi asta să te emoţioneze sau să cazi în gol prin tunel, fără să transpiri, e totuna. Teatrul fără acest tip de inocenţă e nonsens.
92. Ce i-ai spune lui Cehov?
„Cehove, ţi se pregăteşte ceva!”
93. Pentru ce i-ai mulţumi lui Pintilie?
Pentru că lucrează. Pentru că recuperează nişte ani care i-au fost furaţi. Pentru că e în sală la spectacolele mele atunci când îl invit. Şi pentru că a renunţat să-mi mai dea un rol care m-ar fi pus într-o mare dificultate într-un film de-al lui. E singurul regizor român a cărui integrală o am pe DVD.
94. Cum sună o propoziţie de automotivare?
Eu am o mereu câte o imagine de automotivare. Nu o propoziţie. Ai vrea să-ţi fac desenul? Mi-e cam greu... Data viitoare!
95. Autorul pe care îl citezi cel mai des.
Ce bine că am în sfârşit un context în care pot să spun o chestie pe care tot voiam s-o spun: mi se par dubioşi tipii care umblă cu citate în buzunar. Cel puţin la fel de dubioşi ca şi cei care vorbesc din experienţă proprie...
96. Cum a sunat ultima critică la adresa ta?
E trist că lumea nu perseverează, nu experimentează noi formule de a mă critica. De la începutul carierei am avut parte de acelaşi tip de injurii.
97. Cel mai slab spectacol al tău.
E unul despre care mulţi îmi zic şi acum: „a fost cel mai bun spectacol al tău“. Nu-i spun titlul din respect pentru actorii care au jucat în el. Las să dea lumea cu presupusul.
98. Cum sună declaraţia ta de avere?
Sună neinteresant pentru un cotidian de tiraj mare. Dacă n-aş fi un regizor de teatru român care lucrează cel mai mult în România ar suna cu siguranţă mai hardcore. Oricum sună mai bine decât cea a actorilor tineri şi de prin teatrele ţării.
99. Ce regizor român nu-ţi place?
Nu văd de ce nu mi-ar plăcea vreun regizor ale cărui spectacole nu le văd. Pentru că nu merg decât la cei câţiva regizori care mă interesează. E ciudat că mereu actorii cu care lucrez mă sună şi mă întreabă: „Vine la noi regizorul ăla să monteze. Cum e?“.
100. Ce carte mare nu ai citit?
Cam multe cărţi mari am ratat... Am avut mereu infinite lecturi obligatorii ca student la Litere şi la Teatru. Din cauza acestor lecturi ratam cărţile mari. Aveam nişte amici medicinişti care mă complexau cu lecturile lor. Vorbesc despre mediciniştii anilor `90...
Se încarcă comentariile...
