VIDEO Misterul destrămat al Bermudelor

VIDEO Misterul destrămat al Bermudelor

Avioanele dispărute „în mod misterios” se prăbuşeau din motive tehnice sau pentru că rămâneau fără combustibil. Un documentar BBC elucidează enigma Triunghiului.

Prin anii ‘40, aviaţia se afla încă în perioada copilăriei sale, iar zborul de la Londra până în Insulele Bermude era  la vremea aceea cel mai lung traseu non-stop deservit de companiile comerciale. Ca să ajungă aşa departe, avioanele îşi umpleau rezervoarele în Insulele Azore şi apoi zburau neîntrerupt 3.200 de kilometri peste Oceanul Atlantic.

Compania britanică South American era singura care se încumeta la astfel de performanţe, dar a plătit un preţ greu pentru îndrăzneala de care a dat dovadă: în trei ani, avioanele ei au înregistrat 11 accidente grave, în care au murit 73 de pasageri şi 22 de membri ai echipajelor.

Mister „imposibil de dezlegat”

La 30 ianuarie 1948 avionul Avro Tudor IV, supranumit The Star Tiger, cu 25 de pasageri şi şase membri ai echipajului la bord, dispărea în Triunghiul Bermudelor, adică în zona Oceanului Atlantic cuprinsă între Florida, Puerto Rico şi Insulele Bermude.

Ancheta nu a precizat nimic despre modul în care s-a prăbuşit avionul, întrucât la suprafaţa apei nu ­s-au găsit resturi de aeronavă sau cadavre. Citat de presă, raportul experţilor se încheia astfel: „Ceea ce s-a întâmplat în acest caz nu se va şti niciodată, iar soarta avionului Star Tiger va rămâne un mister imposibil de dezlegat”. Această expresie a fost inclusă în comunicatele de presă şi, din acel moment, toate accidentele din zonă au devenit „misterioase”.

Gordon Store, pilotul-şef şi managerul companiei British South American Airways (BSAA) din vremea respectivă, a recunoscut recent că avionul Avro Tudor IV era, din punct de vedere tehnic, o biată „rablă cu aripi”, un fost avion militar convertit pentru pasageri.

El îşi aminteşte că sistemul de încălzire fusese adăugat ulterior şi era înghesuit între cablurile sistemului hidraulic de acţionare a comenzilor, adică sub  podea. Pentru că surplusul de căldură dilata cablurile, piloţii preferau să zboare la mică altitudine, ca să nu se facă prea frig în cabină, decât să rişte să piardă controlul aeronavei.

Dar asta crea o altă problemă: zburând mai aproape de sol, se consuma mult mai mult combustibil! Pilotul zborului din 30 ianuarie 1948 ştia acest lucru, dar el a avut parte de încă două probleme grave. O defecţiune a busolei l-a determinat să facă un ocol de aproximativ o oră de zbor şi, din cauza schimbării traseului, vântul a devenit total defavorabil. Când un avion zboară cu vânt din faţă, din viteza lui reală se scade, de fapt, viteza vântului.

Toate aceste ghinioane au triplat consumul de combustibil şi, când a rămas fără benzină, avionul s-a prăbuşit brusc, fără posibilitate de redresare, pentru că era la o altitudine mică. Prin urmare, spun reporterii de la BBC, motivele căderii avionului au fost practic condiţiile tehnice şi lipsa combustibilului. Nici vorbă de vreun mister.

Legende... profitabile

Se presupune că acesta era scenariul obişnuit al dispariţiei aeronavelor. Dar, deşi erau provocate din motive evident tehnice, toate accidentele au fost clasate multă vreme drept „mistere” ca să se evite despăgubirile datorate familiilor îndoliate. Legendele cu extratereştrii de pe fundul oceanului le aduceau unora multe milioane de dolari!

Acum, la peste 60 de ani distanţă, rapoartele specialiştilor nu mai conţin niciun mister. Compania de asigurări Lloyd’s a recunoscut că în zona respectivă nu au loc mai multe accidente decât în alte părţi ale oceanului planetar cu trafic similar. Sute de vase şi avioane străbat zilnic zona Bermudelor şi nu păţesc nimic.


Urmariti un documentar despre Triunghiul Bermudelor