Universitatea din Iaşi, 20 de ani fără studente

Pe 26 octombrie, în anul de graţie 1860, îşi deschide porţile prima universitate de pe meleaguri autohtone, Universitatea din Iaşi. Universitatea număra, la inaugurare, 95 de studenţi, dintre

Pe 26 octombrie, în anul de graţie 1860, îşi deschide porţile prima universitate de pe meleaguri autohtone, Universitatea din Iaşi. Universitatea număra, la inaugurare, 95 de studenţi, dintre care 80, în anul I.
Diferenţa se explică prin faptul că facultăţile care alcătuiau universitatea existau şi înmatriculaseră studenţi şi înainte de 1860, anul naşterii propriu-zise a universităţii. Potrivit lucrării intitulate "Contribuţii la istoria dezvoltării Universităţii din Iaşi", situaţia înscrierilor în anul I de facultate n-a urmat, însă, acelaşi trend ascendent: în anul următor, universitatea avea numai 52 de boboci, în 1862-1863, se înscriseseră în anul I 41 de tineri, pentru ca în anul universitar 1865-1866 ideea de a face o facultate să nu tenteze decât pe 29 de inşi. Abia după treizeci de ani de la inaugurare, Universitatea din Iaşi putea să se mândrească prin studenţii de anul I, al căror număr depăşise uşor cifra 100. Ana Mânăstireanu este prima studentă, care a intrat pe poarta Universităţii din Iaşi. Ea s-a înscris la Facultatea de Litere în toamna anului 1879. În acelaşi an, a cerut să fie admisă la Facultatea de ştiinţe şi Sofia Nădejde, colaboratoare la "Contemporanul" şi luptătoare pentru emanciparea femeii. Potrivit Registrului de înscrieri pe anul 1879-1888 al Facultăţii de ştiinţe, Sofia n-a fost, însă, admisă, probabil pentru că studiile pe care le avea au fost considerate insuficiente. "Perioada înscrierilor mai numeroase începe în 1882-1883 (...). Curentul spre învăţământul superior a fost la început slab şi şovăitor. Studentele stăteau la început în Universitate un an sau doi şi plecau. Nu era lesne de înfruntat concepţia retrogradă, larg răspândită de opinia publică, după care menirea femeii era căminul. Era greu de trecut chiar peste îndărătnicia părinţilor. Singura profesie care era permisă pentru o fată era aceea de institutoare sau profesoară" ("Constribuţii la istoria dezvoltării Universităţii din Iaşi"). De-abia în 1910 pătrunde în Universitatea din Iaşi şi prima femeie profesor, care este, în acelaşi timp, şi prima femeie profesor universitar din România: Elena Puşcariu Densusianu, elevă remarcabilă a lui Victor Babeş, docent la clinica oftalmologică, singura femeie dintre cei 31 de profesori ai Facultăţii de Medicină.