"Ultima şansă" în Irak

Nicicând în cei şase ani de când George W. Bush se află la Casa Albă, tradiţionalul său mesaj cu privire la starea uniunii nu a fost primit cu atât de puţin entuziasm de către Congres.

Nicicând în cei şase ani de când George W. Bush se află la Casa Albă, tradiţionalul său mesaj cu privire la starea uniunii nu a fost primit cu atât de puţin entuziasm de către Congres. Desigur, schimbarea raportului de forţe parlamentare în favoarea democraţilor explică multe, dar nu e mai puţin adevărat că, în prezent, ca urmare a modului dezastruos de gestionare a crizei din Irak, doar unul din trei americani îl mai sprijină, ceea ce îl face cel mai nepopular preşedinte din ultimii 50 de ani, cu excepţia perioadei finale a mandatului lui Nixon. Conştient de această realitate, Bush a adresat un apel patetic Congresului şi opiniei publice americane de "a da o şansă" noii sale strategii în Irak, dar reacţia a fost extrem de rezervată. Imediat după discurs, senatorul democrat Jim Webb a avertizat că majoritatea naţiunii şi a militarilor americani nu mai susţine războiul şi s-a pronunţat pentru o formulă "care să permită în scurt timp trupelor noastre să părăsească Irakul".

Concomitent, membrii democraţi ai Congresului, împreună cu un număr de colegi republicani disidenţi, lucrează febril la definitivarea rezoluţiei, cu mari şanse de trecere, care condamnă trimiterea de forţe suplimentare în Irak. Pentru a neutraliza acest curent ostil, preşedintele a încercat să pună accentul pe problematica internă, prezentând un program pentru reducerea cu 20 la sută a consumului de benzină până în 2017, prin promovarea surselor alternative de energie, şi promiţând o reformă a actualului sistem de asigurări de sănătate, care lasă descoperită o mare parte a populaţiei. Pe de altă parte, s-a arătat evaziv când a fost vorba de un plan specific pentru reducerea emisiilor de gaze poluante, ca factor principal al schimbărilor climaterice, ceea ce a produs o vizibilă dezamăgire. Oricum, şansele de adoptare a programelor sale interne sunt socotite reduse, umbra Irakului întunecând în măsură crescândă întregul peisaj politic american. Pentru ultimii doi ani ai mandatului său, Bush riscă să devină ceea ce în limbajul politic de peste Ocean se cheamă "a lame duck", adică un răţoi şchiop.