Ucenicii la ospatul credintei

Joia cea Mare ne aduce aminte, pe de o parte, de Cina cea de taina, iar pe de alta parte, de tradarea lui Iuda. Joi seara, intr-un foisor retras din Ierusalim, Mantuitorul cu ucenicii petreceau

Joia cea Mare ne aduce aminte, pe de o parte, de Cina cea de taina, iar pe de alta parte, de tradarea lui Iuda. Joi seara, intr-un foisor retras din Ierusalim, Mantuitorul cu ucenicii petreceau impreuna ultimele ore. In acea seara, El avea sa le spuna multe. In timp ce Ii privea, cuvintele Lui de avertisment si de mangaiere I s-au oprit pe buze. In camera unde se servea cina, atmosfera era tensionata. Fiecare dorea sa stea cat mai aproape de El. Aceasta gelozie, pe care ei o manifestau chiar in fata Lui, L-a mahnit profund. Iuda s-a grabit sa se aseze cat mai aproape de El si s-a inghesuit la stanga lui. Alti doi frati, Iacob si Ioan, doreau sa stea la dreapta Lui. Pentru ca, in gandul lor, fiecare aspira la un loc, cat mai aproape de imparatia lui Hristos. Tot atunci a mai aparut un motiv de neintelegere. Trebuia sa respecte obiceiul ca in zilele de sarbatoare un slujitor sa spele picioarele oaspetilor. Erau pregatite vasul cu apa, ligheanul si stergarul; mai lipsea slujitorul care sa respecte traditia. In gandul sau, fiecare se considera jignit sa implineasca gestul unui slujitor. Tacerea lor vorbea de la sine. Dupa ce Iisus a asteptat un timp sa vada ce vor face, s-a ridicat de la masa, si-a lasat haina care L-ar fi impiedicat sa implineasca datina si S-a incins cu stergarul. Ei l-au privit cu uimire. Rusinea le-a coplesit cugetul si au inteles mustrarea Lui nerostita. Astfel, Iisus Le-a aratat iar iubirea Sa. Pentru cateva momente si-a lepadat imbracamintea domneasca si I-a slujit ca un rob pentru ca Ii iubea din toata inima. Cand a trebuit sa-i spele picioarele lui Petru, acesta, socat, abia a putut sa rosteasca: "Doamne, Tu sa-mi speli mie picioarele?" Petru a fost primul ucenic cuprins de remuscare. Dar Iisus i-a spus: "Tu nu pricepi acum, dar vei pricepe dupa aceea". Totusi, Petru a insistat hotarat: "Tu, Fiul lui Dumnezeu, nu-mi vei spala mie picioarele ca un rob!". Dar, la fel de ferm, Hristos i-a raspuns: "Daca nu te spal Eu, nu vei avea parte deloc de Mine" si Petru a renuntat la orgoliul acesta pentru ca nu accepta ideea de a se desparti de Hristos. Dupa implinirea ritualului, Iisus si-a luat vesmantul domnesc, s-a asezat la masa explicandu-le: "Voi ma numiti pe mine Invatatorul si Domnul; si acest lucru este adevarat. Daca Eu, ca Domn si Invatator al Vostru, v-am spalat picioarele, si voi trebuie sa faceti acest lucru unii altora. Eu v-am dat o pilda. Adevarat, va spun ca robul nu este mai mare decat domnul sau si nici apostolul nu este mai mare decat cel care l-a trimis". Apoi Iisus a luat o paine, I-a multumit lui Dumnezeu, a rupt-o si a spus: "Luati, mancati, acesta este trupul Meu care se frange pentru voi. Sa faceti acest lucru intru pomenirea Mea". Apoi a luat paharul si a rostit la fel: "Acest pahar este legamantul cel nou in sangele Meu; sa faceti acest lucru spre pomenirea Mea, ori de cate ori beti din el. Pentru ca ori de cate ori mancati painea aceasta si beti din paharul acesta vestiti moartea Domnului, pana va veni El". Apoi, Iisus i-a privit pe ucenicii Sai si a zis: "Nu vorbesc despre voi toti; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie sa se implineasca Scriptura care spune: "Cel care mananca paine cu mine a ridicat calcaiul impotriva Mea"". Ucenicii au vazut ca Iisus era tulburat, dar nu l-au banuit pe Iuda de necredinta. In cele din urma Iuda a plecat, iar ceilalti au ramas cu Iisus la ospatul credintei sa se impartaseasca cu Iubirea de Dumnezeu. Atunci, ei au inteles ca hrana, lumea intreaga sunt, in intelesul lor primar, mijloace de comuniune cu Dumnezeu si cu semenii.