UE ne discriminează la serviciile de informaţii

Serviciile secrete din România se calcă pe picioare unele pe altele, în goana după informaţii pe care "concurenţa" nu le-a aflat încă. De multe ori, structuri care au competenţe exclusiv în

Serviciile secrete din România se calcă pe picioare unele pe altele, în goana după informaţii pe care "concurenţa" nu le-a aflat încă.
De multe ori, structuri care au competenţe exclusiv în afara graniţelor ţării au fost depistate că îşi culeg informaţiile din buricul Capitalei. Până şi "sursele" umane pe care le folosesc serviciile au ajuns să fie exploatate la comun de câte două-trei structuri informative. De 16 ani încoace, nimeni nu a vrut sau nu a putut să pună ordine în bucătăria spionajului românesc. Acum, probabil ca o consecinţă a acestui fapt, oficialii Uniunii Europene au început să ne dea directive clare cu privire la acest domeniu. Comisarul european Franco Frattini a cerut expres ca România să păstreze doar trei servicii de informaţii: unul intern, altul extern şi cel militar. Modelul nu este unul comun pentru ţările Uniunii Europene sau NATO, acolo unde, sub umbrela Comunităţilor de Informaţii, operează chiar şi 15 astfel de structuri.

Tările NATO au inflaţie de servicii secrete
* Franţa are 11 servicii secrete: Secretariatul General al Apărării Naţionale (5 structuri), Ministerul de Interne (4 structuri), Ministerul de Externe (1 structură), Forţele Aeriene Franceze (1 structură).
* Marea Britanie are 10 servicii secrete: MI5 (omologul SIE), MI6 (Agenţia pentru informaţii interne), Scotland Yard (structură poliţienească de informaţii), alte 7 structuri guvernamentale sau departamentale.
* Statele Unite ale Americii au 15 servicii de informaţii şi sunt discuţii privind înfiinţarea unuia nou.
* Olanda se află la polul opus. Aici există doar serviciul militar de informaţii şi o structură subordonată Ministerului de Interne, care verifică aspecte de protecţie contrainformativă.