Turneul lui Bush, un pariu pe jumatate castigat

"Spectacolul s-a terminat. Nimic nu s-a schimbat": poate ca formula sintetica gasita de cotidianul elvetian Le Temps surprinde cel mai bine esenta turneului presedintelui Bush in Europa. Rezultate

"Spectacolul s-a terminat. Nimic nu s-a schimbat": poate ca formula sintetica gasita de cotidianul elvetian Le Temps surprinde cel mai bine esenta turneului presedintelui Bush in Europa. Rezultate spectaculoase nici nu erau de asteptat, date fiind, pe de o parte, tensiunile create in relatiile transatlantice in urma interventiei americane unilaterale in Irak, iar, pe de alta, raceala intervenita intre Washington si Moscova dupa reprosurile la adresa reculului proceselor democratice din Rusia. De aceea, poate au dreptate analistii care cred ca aspectul cel mai important al turneului este insusi faptul ca a avut loc, dovedind dorinta reciproca de a se atenua clivajele existente, pana la un punct normale, in conditiile unui peisaj international atat de diversificat, fiind absurd sa se creada ca toti actorii politici se pot exprima pe o singura voce. In ce-l priveste, Bush a dorit clar sa traga linie peste divergentele din ultimii ani cu partenerii europeni si sa-si proclame viziunea asupra unei lumi a viitorului, sintetizata in expresia "a planta steagul libertatii". De altfel, atat in cuvantarea de la Bruxelles, cat si in cea de la Bratislava, cuvantul "libertate" avea sa revina de zeci de ori. Or, nimeni nu poate avea de obiectat, in principiu, asupra unei asemenea cruciade a libertatii, chiar daca e mai greu ca ea sa fie pusa in practica. Europenii nu aveau de ce sa respinga ramura de maslin intinsa, fiind dornici, la randul lor, sa priveasca inainte, si nu inapoi. Ei par convinsi, cum scrie comentatorul diplomatic al BBC, ca Bush nu mai dispune de efectivele militare si nici nu isi mai poate permite enormele eforturi financiare necesitate de un nou razboi si, ca atare, au salutat oferta de reconciliere. Dincolo de schimbarea de ton, anumite divergente de vederi raman si e probabil ca ele sa se perpetueze, constituind o realitate cu care cele doua parti vor trebui, de acum inainte, sa se acomodeze. In opinia a doi cunoscuti politologi americani, Ivo Daalder si Charles Kupchan, seful Executivului american trebuie sa recunoasca faptul ca "a trecut timpul cand SUA, gratie pozitiei lor dominante in NATO, puteau sa dicteze europenilor". In acest context, europenii au facut o concesie, cazand de acord ca toate tarile NATO sa contribuie la instruirea fortelor de securitate irakiene, desi aportul unor tari ca Franta si Germania este mai mult decat modest. Iranul va fi un alt test care sa probeze sinceritatea dorintei de reconciliere intre americani si europeni. Washingtonul continua sa ramana foarte banuitor in ce priveste programul nuclear iranian, in vreme ce europenii negociaza, de cateva saptamani cu Iranul pentru a-l convinge sa renunte, in schimbul unor compensatii economice, la programul sau de imbogatire a uraniului. Bush, care, la inceput, a privit cu mult scepticism aceste negocieri, pare acum a fi dat lumina verde europenilor sa le continue, pentru a vedea ce poate iesi. In orice caz, el a descris ca "ridicole" supozitiile unui razboi impotriva Teheranului. Intentiile europenilor de a ridica embargoul asupra vanzarilor de arme catre China reprezinta un alt test, Washingtonul temandu-se ca o asemenea masura sa nu rupa echilibrul militar mondial. In fine, europenii au salutat cu satisfactie declaratia lui Bush ca "scopul nostru imediat" este pacea in Orientul Mijlociu, vazand in aceasta declaratie o recunoastere ca endemicul conflict israelo-palestinian constituie o sursa permanenta de alimentare a terorismului. Trecand de la relatiile transatlantice la cele ruso-americane, principalul rezultat al intalnirii Bush - Putin este ca ambii presedinti au recunoscut ca nu poate exista alternativa la actualul curs al acestor relatii. Daca Moscova si Washington au reusit sa identifice zone de comun interes in timpul razboiului rece, cu atat mai mult este posibila o colaborare in timpul pacii reci. Si, intr-adevar, cei doi oameni de stat, chiar daca problemele democratiei in Rusia au ramas in suspensie, au manifestat puncte de vedere comune in chestiuni de asemenea insemnatate cum ar fi necesitatea ca Iranul si Coreea de Nord sa nu dezvolte arme nucleare. Poate ca Bush nici nu si-a propus mai mult. Pariul pe care l-a asumat facand acest turneu in Europa poate, de aceea, fi socotit pe jumatate castigat.