Turismul pe bune si turismul pe tepe

Tarisoara noastra, care are toate formele de relief, e un dar nepretuit cu care ne-a blagoslovit Dumnezeu. Darul asta, prin turism, ar trebui sa ne umple pe toti de bani. Asta e ideea care ne vine

Tarisoara noastra, care are toate formele de relief, e un dar nepretuit cu care ne-a blagoslovit Dumnezeu. Darul asta, prin turism, ar trebui sa ne umple pe toti de bani. Asta e ideea care ne vine tuturor in minte, in sezonul estival, cand se numara turistii pe plaja. Spre toamna, cand se termina numaratoarea, constatam ca turismul romanesc nu realizeaza nici 1 la suta din PIB. Francezii sunt cam la 10 la suta, italienii la fel, 40 de milioane de spanioli sunt vizitati anual de 50 de milioane de straini, dar ne consolam cu ideea ca acolo-i Occidentul, cu traditia lui, cultura lui etc. Totusi, la noi, in spatiul carpato-danubiano-pontic, am ajuns sa ne uitam cu invidie la ceafa bulgarilor, care sunt pe la 8 la suta din PIB. Dupa aia, specialistii din Ministerul Turismului incep discutiile. Ce fel de turism trebuie sa dezvoltam? Sa revigoram turismul balnear, turismul marii, sa punem accentul pe agroturism, dar, neaparat, sa nu uitam turismul cultural. In realitate, asa cum stie orice cetatean mediu care isi face concediul in Romania, in tarisoara noastra nu exista decat doua feluri de turism: turismul pe bune si turismul pe tepe. Turismul bun, care in general e mai scump, nu e bun doar pentru ca serviciile oferite sunt de calitate superioara. E mai bun pentru ca iti ofera exact marfa pentru care platesti. Turismul pe tepe seamana cu o pereche de adidasi Nike luati din Obor, cu o suta de mii, care sunt stralucitori, dar se rup dupa ce i-ai incaltat de trei ori. De exemplu, in acest fel de turism te bucuri ca un copil de casuta chilipir peste care ai dat. Abia la mare afli ca mica ta casuta e la rascrucea sonora a trei bodegi, unde Florin Salam si Sorinel Pustiu urla seara de seara ca sa-l acopere pe Adrian Copilul Minune. Odata cazat in mijlocul razboiului manelistilor, nu-ti mai ramane decat sa fredonezi cu artistii hit-ul "Platesc pentru a mea greseala/ Simt asta, seara de seara". La fel, cateodata, pe bilet scrie camera la hotel de doua stele, cu baie, TV si frigider. In teorie, camera are baie, baia are usa, dar usa asta s-a umflat in asa hal de mandria celor doua stele si de umezeala, incat nu mai poate fi inchisa, iar frigiderul, prost izolat, te aduce rapid la realitatea de o stea, scuturandu-te nitel. Pe plajele concesionate particularilor, de la Mangalia la Mamaia, poti sa inchiriezi elegant sezlonguri si sa te bucuri de apa, soare si nisipul curat. In teorie, umbrelutele sunt gratis, dar baietii care le distribuie sunt de alta parere, ca leafa-i mica. Mai grav este faptul ca ciupeala asta de aprozar din turismul romanesc e practicata si de companii mari. De exemplu, cazarea la hotelurile fratilor Micula din Neptun are inclusa in pret si bonuri de masa. Bonurile pot fi folosite numai in restaurantele retelei, unde nu curge alta apa minerala decat Izvorul minunilor si se gasesc doar sucuri ale firmei. E dreptul proprietarilor sa serveasca ce vor in restaurantul lor, dar e si dreptul clientilor hotelurilor respective sa stie ca trebuie sa faca o cura cu Frutti Fresh daca stau acolo. Deocamdata, lumea zice mersi ca respectivul grup de companii nu detine combinate de porci, ca, altfel, li se baga pe gat si friptura Fresh. In realitate, reteta de succes in turismul mondial este nu limitarea optiunilor turistilor, ci extinderea lor la maximum. Astazi, in turism nu se vand numai concedii de refacere, ca s-o iei de la capat la saiba cand te intorci de la mare, ci experiente de viata. "Once in life time", tipa reclamele occidentale, merita sa vezi castelele de pe Loara, Grota albastra din Malta sau nisipurile Tunisiei. La noi, exemplul clasic in acest sens il reprezinta Aqua Magic din Mamaia. Parcul acvatic, cu toboganele sale, cu gondola de deasupra, geme de lume. In acest timp, Neptunul, altadata perla Coroanei turismului romanesc, a ramas cu plaja, soarele, marea si niste tiribombe obosite si e intr-o prabusire vertiginoasa, avand, an de an, tot mai putini turisti. In concluzie, turismul, care e o vesnica speranta a economiei romanesti, are nevoie de o restructurare. Restructurarea asta n-o va face statul, prin initiative faraonice de genul Dracula Parc, ci chiar piata, cu legile implacabile ale cererii si ofertei. Acolo unde se pot scoate bani din turism, daca le permit legislatia si infrastructura, imediat vor aparea investitori care vor face asta. Asa au aparut pistele karting in Bucuresti si rafting in Gorj. Statul trebuie doar sa "contorizeze" serviciile turistice, exact cum se contorizeaza caloriferele, ca omul sa stie precis pe ce da banii. Altfel, vom privi multi ani de-acum incolo cum strainii ne ocolesc tara si platesc "intretinerea" in statiunile de prin vecini.