Turism cu manele şi gunoi

Responsabilitatea noastră se opreşte la marginea tomberonului In acest an vom plăti mai mult pentru vacanţe. Pe fondul scumpirii combustibililor şi alimentelor, agenţiile au crescut

Responsabilitatea noastră se opreşte la marginea tomberonului

In acest an vom plăti mai mult pentru vacanţe. Pe fondul scumpirii combustibililor şi alimentelor, agenţiile au crescut preţul biletelor. Un sejur de zece zile în Turcia, Grecia sau Bulgaria e mai scump cu cel puţin 15 procente în comparaţie cu anul trecut. Cu toate acestea, biletele se vând foarte bine. Operatorii câştigă. Nu sunt avioane pentru câte cereri de rezervări vor fi în această vară.

Turismul românesc va creşte, în ciuda începutului de recesiune din lumea occidentală. Dar e acesta un semn bun? Cei preocupaţi de protecţia mediului detestă turismul de masă. Cei preocupaţi de afaceri îşi freacă mâinile şi se gândesc la profit.

Dar, în fond, problema gunoiului e a turistului în aceeaşi măsură în care e şi a autorităţilor. Este curios de ce unii conaţionali au, în vacanţă, un comportament total diferit faţă de cel de zi cu zi. Pleacă de parcă s‑ar duce la război. Înarmaţi cu casetofoane imense care dau pe‑afară de manele, înconjuraţi de grătare atacă orice spaţiu verde în căutarea unei naturi care gâfâie deja de atâta mizerie.

Există şi un altfel de turism? Nu. Cea mai mare parte a celor care pleacă la mare în aceste zile, la noi sau la bulgari, are o viziune despre relaxare care se reduce la melodii de petrecere şi fripturi. Din păcate, realizăm că nu ştim să ne distrăm, că nu ştim să ne relaxăm.

Până şi distracţia se învaţă. Turiştii români au ajuns un fel de sperietori în Europa din cauza comportamentului. Astăzi cred că noi şi ruşii producem cel mai mare profit şi cea mai mare nelinişte tour-operatorilor. Ne caracterizează gălăgia şi faptul că nu ne uităm la bani.

Trăim într-o lume care produce foarte mult gunoi. Ideea e că nu prea mai avem unde să-l aruncăm. De cele mai multe ori, responsabilitatea noastră se opreşte la marginea tomberonului. După aceea, nu ne mai interesează. Aflăm uneori de faptul că se fac bani frumoşi din strângerea resturilor menajere. Că se fac adevărate tranzacţii. Dar, în final, realizăm că foarte rar ne îngrijorăm de faptul că acţiunile noastre au efect asupra mediului înconjurător şi nu ne prea pasă.

În fapt, această scurtă vacanţă din mijlocul primăverii nu este o sărbătoare a celor care muncesc (1 Mai), nu este o continuare a vacanţei de Paşte, ci s-a transformat într-un festival al prostului-gust care a cuprins litoralul a două ţări, fiind o agresiune asupra mediului la care autorităţile nu pot face faţă.

Săptămâna viitoare o să privim în urmă şi o să calculăm pagubele acestei vacanţe. La urma-urmei, pentru acest maldăr de gunoi produs de 1 Mai nu sunt de vină numai turiştii needucaţi. De vină sunt şi autorităţile care nu reuşesc să aplice legea. Acea lege pe care ne-am angajat să o respectăm în faţa Uniunii Europene.