Turcii au cucerit Romania cu baclavale si kebap

Una dintre natiunile care si-au pus amprenta asupra civilizatiei din Romania este cea turca. Inca din secolul 12, prezenta turcilor s-a facut simtita cu precadere in Dobrogea, unde mai multe

Una dintre natiunile care si-au pus amprenta asupra civilizatiei din Romania este cea turca. Inca din secolul 12, prezenta turcilor s-a facut simtita cu precadere in Dobrogea, unde mai multe localitati poarta denumiri provenite din limba vorbita pe malul Bosforului. Babadag, de pilda, inseamna "Tatal muntilor". Ocupatia otomana si razboaiele purtate de Stefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Vlad Tepes au facut ca turcii sa devina una dintre cele mai cunoscute natiuni de pe plaiurile mioritice. Astazi, numarul urmasilor lui Baiazid care s-au stabilit in Romania de zeci sau chiar sute de ani se ridica la peste 30.000 de suflete. Numarul acestora aproape ca s-a dublat dupa 1990, o data cu fluxul mare de afaceristi turci sositi in tara noastra. Printre acestia gasim mici afaceristi, industriasi sau bancheri. Primul semn al "revolutiei" turcesti pe meleaguri dambovitene a fost aparitia produselor de larg consum. Care dintre romani nu stie, de exemplu, ce este o shaorma, un kebap sau un kofte? Nu mai spunem de produsele de panificatie turcesti, de la paine pana la baclava. Larga deschidere de care s-au bucurat "otomanii" dupa Revolutie a condus la crearea a doua comunitati paralele a turcilor: cei care s-au nascut si au crescut aici si cei veniti in ultimii 15 ani. In unele cazuri, cele doua parti s-au ajutat reciproc, dar, in cele mai multe situatii, cei veniti recent au preferat sa isi vada de afacerile lor si mai putin de comunitatea din tara noastra. Ba, mai mult, cei din urma si-au intemeiat familii casatorindu-se cu romance si au adaptat un stil occidental intr-o Romanie in care, zic ei, au gasit un teren fertil pentru propriile afaceri.

Turcii vin tot mai rar la Geamia
Bucurestiului si se roaga in apartamentele amenajate ca locasuri de cult
Atunci cand s-a casatorit cu Aziz Osman, Safet nu stia ca sotul ei o sa devina imam al credinciosilor musulmani din Capitala. Pe femeia in varsta de 63 de ani am gasit-o la Geamia Bucurestiului, locasul de cult in care se roaga majoritatea turcilor din municipiu. Sotul ei tocmai oficia o slujba de inmormantare. Cladirea e veche de 45 de ani, dar a cunoscut o renastere dupa 1989. "Atunci au inceput sa vina tot mai multi turci. Era locul unde se puteau ruga si, cateodata, nu mai incapeau in interior", ne povesteste Safet Osman. Geamia a fost reconstruita in zona Pieptanari, langa Cimitirul Bellu, dupa ce a fost demolata cea veche. Fosta Geamie era situata in fostul parc Libertatii, actualul Parc Carol, unde s-a construit mausoleul liderilor comunisti. Simbol al religiei musulmane, Geamia Bucurestiului este unul dintre putinele locasuri de cult vizitat de turcii din tara si strainatate. Dupa cum spunea turcoaica ce i-a fost alaturi imamului timp de aproape 40 de ani, "acum turcii si-au facut locuri de rugaciune in case sau in apartamente". Ca si la romani, ei se roaga acolo unde le este mai comod, nu acolo unde rugaciunea este primita de o mie de ori mai mult". "Noi supravietuim datorita contributiei enoriasilor si din ceea ce castiga imamul la pomeni. Nu avem nici macar un cimitir. Este cel al eroilor, in care nu poti sa ingropi pe cineva decat cu acordul ambasadei. Mai este unul la Straulesti, unde trebuie sa cumperi locul de veci", ne-a declarat Safet. Pentru unii, dupa cum spunea femeia, pana si moartea a devenit o afacere. O adaptare trista la economia de piata. Pentru credinciosii turci, locasul de cult reprezinta o oaza de liniste. Ca si la noi, la romani, ei au o zi de rugaciune: vinerea. In celelalte zile se tin slujbe, ca la manastiri, in fiecare zi. Putini insa, tot mai putini, vin la rugaciuni.

Bancherul Tetik, supus de fata ghiaurului Ioan Mircea Pascu
La doar 33 de ani, Omer Tetik a ajuns aproape de varful ierarhiei bancare, fiind vicepresedintele bancii turce Finans Bank. In ianuarie 2000, a venit in Romania de la Finans Bank - Moscova si, dupa putin timp, a cunoscut-o pe Sorana, unul dintre cei patru copii ai fostului ministru PSD al Apararii, Ioan Mircea Pascu. Pe atunci, ea lucra la Finans Bank Bucuresti, dar, dupa ce intre ei s-a pornit idila, Sorana a fost nevoita sa-si schimbe serviciul, conform politicii de personal a bancii. In urma cu doi ani au facut nunta, oficiata de un preot ortodox, iar la petrecerea de dupa au venit din Turcia sumedenie de rude si prieteni ai lui Omer. Copii nu au aparut inca, familia Omer si Sorana Tetik fiind in faza de stand-by. Tanarul bancher turc se simte foarte bine in Romania: "Turcii si romanii au multe in comun, incepand cu bucataria si terminand cu o sumedenie de cuvinte la fel, cum ar fi bacsis, rahat sau tembel, care la noi inseamna un om care nu are chef de nimic. In Romania ma simt aproape ca acasa, imi lipsesc doar familia mea si marea de la Izmir, unde, dupa orele de curs de la liceu, ma duceam la surfing. In tara voastra, care foarte probabil va deveni si a mea, am umblat prin multe orase, pe unde deschideam filiale ale bancii, dar in concedii am ajuns doar la mare si pe la Brasov. Stiu ca sunt multe locuri frumoase de vazut. Noi avem o vorba, care spune ca "tara nu-i acolo unde te-ai nascut, ci acolo unde mananci". Or, figurat vorbind, eu acum "mananc", adica traiesc, aici, in Romania, si-mi place foarte mult. Iar concret, despre mancare, cel mai mult imi plac sarmalele facute de bunica de la Deva a Soranei. Evident, sarmale cu carne de porc." Relatia cu tata-socru are un sambure de conflict: "Eu sunt dinamovist, iar el, stelist, si asta-i un motiv de ciondaneala si tachinari. O mare pierdere pentru echipa mea de suflet, Galatasaray, a fost plecarea lui Lucescu, fata de care conducerea clubului nu a procedat corect. Si nu-i pot uita pe Hagi si Gica Popescu. In rest, cu socrii mei toate sunt in regula, ne intelegem foarte bine. S-or fi razboit stramosii mei cu ai lor, dar noi nu avem nimic de impartit unii cu altii. Cu politica nu am treaba, nu m-am bagat in ea, dar de multe ori discutam tot felul de subiecte legate de politica". La capitolul "nu-mi place", Omer are doua ofuri: drumurile proaste, care l-au facut sa-si schimbe masina sport cu una de teren, si "tunarii", cei care in afaceri vor sa obtina mult si repede, fara sa se gandeasca la a-si pune afacerea pe baze durabile si s-o dezvolte. Prin ochii unui turc care in curand va deveni cetatean roman, tara adoptiva se vede ca una "care a crescut mult de cand am venit aici, in 2000". "Mi se pare ciudat cand aud ca mancarea se dadea pe cartela acum 15 ani si ca pentru o punga de tacamuri (ce-or fi alea?) se dadea turcescul ciubuc. Pare o poveste din alta lume; cred ca gresesc cei care spun ca nu s-a schimbat nimic de atunci in Romania. Eu stau aici doar de 5 ani si vad schimbari clare in acest rastimp", este concluzia lui Omer Tetik.

Turcoaica Nermina Aytac se simte in mai multa siguranta pe strazile din capitala tarii noastre decat pe cele din Istanbul
O prezenta discreta, dar extrem de importanta pentru barbatii lor sunt femeile turce venite de pe malul Bosforului sa traiasca in tara noastra. Daca despre turci care agata romance prin parcari s-a tot auzit, despre femeile din aceasta tara s-au auzit numai lucruri bune. Cele mai multe au o activitate intensa, dar ascunsa in spatele barbatilor. Religia si traditia le impun acest lucru. Sunt si unele insa care pe langa activitatea de familie au un rol important in societatea turceasca. Un exemplu in acest sens este cel al Nerminei Aytac. In varsta de 38 de ani, ea este sotia unui afacerist sosit de curand in Romania. A lucrat la Garda Financiara din Istanbul timp de 20 de ani. Acum s-a hotarat sa isi urmeze sotul in Bucuresti. "Primul semn ca aici este mai linistit decat in Istanbul a fost ca nu am vazut multa Politie sau Armata pe strazi. Este un semn ca oamenii sunt in siguranta. Prima oara am crezut ca romanii sunt mai reci, dar am vazut cum se comporta si acum chiar nu am nici o teama", ne-a declarat Nermina Aytac. Despre fostul ei loc de munca vorbeste cu rezerve, dar ne-a spus ca sistemul legislativ in tara ei nu este atat de drastic ca la noi. "La noi nu se confisca marfa. Se dau amenzi daca incalci legea", ne-a mai spus femeia. Sotul ei, Yusuf Aytac, are 41 de ani si era unul dintre furnizorii de marfa pentru romanii care faceau Turcia. S-a hotarat sa isi deschida un magazin si in tara noastra. Nermina l-a urmat la scurt timp dupa ce legea i-a permis sa se pensioneze, dupa 20 de ani de munca. "Femeile se puteau pensiona mai repede, pentru a se ingriji de familie. Acum se schimba si la noi legislatia in domeniu si vom munci mai mult, pana la 55 de ani", ne-a precizat Nermina. Ea este si "managerul" din sanul familiei. In casa se ocupa de cresterea fiului si de grijile cotidiene. De Istanbul ii este dor, dar nu regreta nici ca a venit in Romania.

Un afacerist de pe malul Bosforului s-a insurat cu o turcoaica nascuta in Romania
Desi este cea mai mica din familie, sau poate tocmai de aceea, este prima pe care o vezi cand intri in apartamentul cu doua camere situat la etajul 3 al unui bloc din cartierul Baneasa. Are un an si o luna, se numeste Carina Senay si este fiica lui GUven GUngor, secretar general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri Turci din Romania (TIAD). Pe sotia lui GUven o cheama Leila, s-a nascut si a trait intotdeauna la Bucuresti, dar este pe jumatate turcoaica. Din partea mamei. "Dar n-a fost numai asta, spune Leila. Ca sa ajungem sa ne casatorim a trebuit sa se intample mai multe lucruri. Ne-am cunoscut in anul 2000, la Torino - in Italia, cand eram la cursuri de specializare finantate de Banca Mondiala. GUven s-a facut remarcat de la inceput. E un om extraordinar. E deschis, cald si mai destept decat altii. (In general, barbatii turci sunt mai incuiati.)
"Daca esti om, poti sa te realizezi oriunde"
GUven GUngor este un turc pe care nu-l deosebesti cu nimic de un occidental. Nici aspectul fizic, nici imbracamintea, nici cultura, nici felul de a fi nu te lasa sa intelegi ca s-a nascut si a crescut la portile Orientului. Pe langa diploma in management financiar, mai are o licenta in administratie publica si alta in stiintele educatiei. "Cand am venit prima data in Romania, am intrat prin Otopeni. Din ce stiam pana atunci, ma asteptam sa fie mult mai rau. Dar am gasit o tara europeana. Nu pot sa compar Bucuresti cu Istanbul, cum nu pot sa compar Istanbul cu nici un oras din lume. Dar aici am gasit oameni calzi, cum nu sunt nicaieri. Cel mai greu este sa ajutam turcii sa tina pasul cu schimbarile de lege. Aici, azi e valabil ceva, maine nu mai e. Si mai vreau sa spun ca nu toti turcii sunt la fel. Multi au adus aici sotiile si copiii, suntem prieteni, ele isi ajuta barbatii in afaceri si la toata munca, dar, asa cum sunt romani golani, sunt si turci. Unii au neveste acasa, dar, si-au luat concubine aici. Au facut si copii. Cred ca si femeile sunt de vina, ca accepta. Cand lucrurile depind de TIAD, noi ii ajutam si pe ei, dar uneori e greu. Pot sa trec peste toate pentru ca imi iubesc mult sotia si fetita. Daca ai asta, restul vine de la sine". Iar Leila adauga: "In viata nu conteaza decat dragostea si intelegerea". Amandoi privesc cu drag spre Carina, care este deja o mica poliglota. "Rupe cateva cuvinte in limba turca, ceva mai multe in limba romana si, pentru ca parintii vorbesc numai in engleza, sunt sanse sa invete si aceasta limba mult inainte de clasa intai.

Copiii turcilor "mioritici" invata dupa model britanic
Acum unsprezece ani, in urma unui acord intre presedintele turc Suleyman Demirel si fostul presedinte Ion Iliescu, lua nastere la Constanta prima scoala din cadrul "Lumina Educational Institutions", si anume Liceul International de Informatica. In anul urmator, incepea sa functioneze Liceul International de Informatica de la Bucuresti, pentru ca in 1996 sa fie infiintata "The International School of Bucharest". In anul scolar care s-a incheiat, din cei 371 de elevi care au frecventat cursurile Scolii Internationale Bucuresti, 124 au fost copii turci - 87 la scoala primara si 37 la scoala secundara, caci institutia de invatamant functioneaza dupa model britanic. Desi inscrierile nu s-au incheiat inca, reprezentantii International School of Bucharest se asteapta ca in anul scolar urmator sa aiba aproximativ 150 de elevi de nationalitate turca. De regula, acestia sunt copii ai personalului ambasadei, copii de diplomati, de oameni de afaceri, precum si copiii angajatilor companiilor turce din Romania. La International School of Bucharest, limba turca poate fi studiata atat de elevii turci, cat si de cei de alte nationalitati. Pentru primii, orele de limba turca sunt cuprinse in programa de invatamant, iar ceilalti, daca doresc, o pot invata in cadrului Clubului de limba turca, dupa orele de curs. Cursurile sunt predate de profesori vorbitori nativi de limba turca si se bucura de o audienta numeroasa.