Turbanul lui Mahomed incendiază lumea

Ambasadele Danemarcei şi Norvegiei la Damasc, prefăcute în scrum

Mahomed cu turbanul în chip de bombă. Este una dintre cele 12 caricaturi publicate în presa occidentală pe tema Profetului. Caricatura a stârnit o furtună care, potrivit principiului bulgărului de zăpadă se rostogoleşte la vale, transformându-se în avalanşă. Scandalul ia proporţii tot mai ameninţătoare, riscând să scape de sub control.
Ambasadele Danemarcei şi Norvegiei la Damasc, capitala Siriei, unde, de regulă, fundamentalismul islamic se face mai puţin simţit, au fost incendiate de mulţimile înfuriate, care nu s-au lăsat intimidate de bombele cu gaze lacrimogene şi tunurile cu apă folosite de poliţişti pentru a le bara calea. La fel s-au petrecut lucrurile şi la Beirut, în Liban. Din clădirile respective nu au mai rămas decât ruine fumegânde. Steagurile celor două ţări au fost înlocuite cu un altul, pe care scria "Allah e unul singur, iar Mahomed este profetul său". Ambasadele Republicii Chile şi ale Suediei au fost şi ele agresate, înregistrându-se serioase pagube.
Extremiştii cer moartea "ziariştilor vinovaţi"
Demonstraţiile de protest s-au extins şi în Irak, organizate de adepţii liderului şiit Muqtada al-Sadr, care a condamnat în termenii cei mai aspri publicaţiile din Danemarca, Norvegia, Franţa şi alte ţări, unde au fost reproduse caricaturile ofensatoare şi a chemat ca guvernul de la Bagdad să-şi retragă ambasadorii din aceste ţări. În Fâşia Gaza, liderul Hamas Mahmoud Zahar a pretins că cei responsabili de publicarea caricaturilor trebuie pedepsiţi cu moartea. În Liban, Egipt, Pakistan şi alte ţări ale lumii islamice, demonstraţiile se ţin, de asemenea, lanţ. Pe de altă parte, preşedintele conservator al Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, a ordonat ruperea contractelor economice pe care Iranul le are cu Danemarca şi alte ţări unde au fost publicate caricaturile. El şi-a justificat decizia denunţând "insultele aduse profetului de către unele media occidentale, care ilustrează ura faţă de islam şi de musulmani a sioniştilor aflaţi la cârma acestor ţări" şi condamnând "absenţa unor acţiuni serioase din partea responsabililor acestor ţări".
Capitale occidentale condamnă violenţele inescuzabile
Danemarca şi Norvegia, care au solicitat cetăţenilor lor să părăsească imediat Siria, au reacţionat cu vehemenţă la cele întâmplate. "Este oribil şi total inacceptabil", a declarat ministrul de externe al Danemarcei, Per Stig Moeller, iar colegul său norvegian a calificat ca "extrem de serioasă" încălcarea principiului de bază al relaţiilor diplomatice care cere ca securitatea oficiilor diplomatice să fie asigurată de toate părţile. Austria, care asigură preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene, s-a pronunţat în acelaşi sens.Purtătorul de cuvânt al Casei Albe a condamnat şi el în cei mai energici termeni incendierea celor două ambasade. "Incapacitatea guvernului sirian de a asigura protecţie clădirilor diplomatice, cu toate că se ştia că sunt plănuite acte de violenţă, nu poate fi scuzată", a spus acesta. Ministrul de externe britanic, Jack Straw, care anterior criticase reproducerea caricaturilor, a opinat că escaladarea violenţelor este cu totul nejustificată. Cancelarul german Angela Merkel a făcut apel la calm. "Înţeleg că sentimentele religioase ale musulmanilor au fost lezate, dar consider ca inacceptabil ca acest lucru să însemne legitimizarea violenţelor", a avertizat ea.
Integriştii musulmani elogiază 11/9
Din păcate, şi musulmanii din multe ţări occidentale au fost luaţi de val. La Londra, de pildă, fundamentaliştii au demonstrat cu pancarte care glorificau atentatul de la World Trade Center, din 11 septembrie 2001, şi pe cel de la metroul londonez, de anul trecut, şi cereau, de asemenea, pedeapsa capitală pentru ziariştii "care au insultat islamul". Apare limpede că s-a ajuns la o situaţie extrem de periculoasă.
Între libertatea de expresie şi respectul pentru sentimentele religioase
Întrebarea este cât de departe se poate merge în direcţia libertăţii de expresie, chiar cu riscul de a provoca răbufniri ce pot avea consecinţe greu de evaluat. Semnificativă este luarea de atitudine a Vaticanului, care, prin purtătorul său de cuvânt, Joaquin Navarro-Valls, a declarat că "buna convieţuire a oamenilor presupune existenţa unui climat de respect reciproc, care să favorizeze pacea pentru oameni şi naţiuni", adăugând că libertatea de expresie nu include "dreptul de a răni sentimentele religioase ale credincioşilor". În acelaşi timp, el a descris ca inadmisibile actele de violenţă comise împotriva unor ambasade şi condamnările la moarte proferate. Nu este mai puţin adevărat că în rândurile islamului există organizaţii care caută să profite de această ocazie pentru a exarceba sentimentele antioccidentale, aşa cum s-a întâmplat, de pildă, şi în cazul luării de ostatici - inclusiv de români - de către grupările extremiste, dornice să exploateze la maximum, în interesul lor, asemenea evenimente. Mai presus de orice nu trebuie permis ca actualele evenimente să ia forma unei "ciocniri între civilizaţii". Respectându-şi reciproc propriile valori şi credinţe, musulmanii şi nemulsumanii pot şi trebuie să lupte împreună, atât împotriva celor care nesocotesc aceste valori şi credinţe, cât şi împotriva celor care incită la violenţă şi teroare oarbă, atât împotriva islamofobiei, cât şi împotriva occidentalofobiei.