Tucă, tradus de Turcu

În tot "scandalul" produs de Liviu Turcu, mă interesează mai puţin adevărul spuselor sale, cât modul în care s-a ajuns la ele. Liviu Turcu n-ar fi existat ca şi personaj public dacă Marius

În tot "scandalul" produs de Liviu Turcu, mă interesează mai puţin adevărul spuselor sale, cât modul în care s-a ajuns la ele. Liviu Turcu n-ar fi existat ca şi personaj public dacă Marius Tucă nu şi-ar fi pus numele chezăşie.
O mare greşeală, probabil cea mai mare din cariera lui Marius Tucă. Nu interesul jurnalistic l-a determinat pe Tucă să îl transforme pe Turcu în pagina întâi a ziarelor. Dacă acesta ar fi fost cazul, ar fi putut doar să-i găzduiască articolele, păstrând o atitudine distantă şi neutră. Interesul jurnalistic ar fi fost justificat, erau nişte informaţii venite din partea unui om al cărui profil de fost şef în serviciile secrete era suficient de interesant pentru a-i oferi spaţiu de exprimare. Însă Marius Tucă nu s-a mărginit la atât, ci a devenit proactiv. A dat telefoane în direct, la emisiuni de pe Antena 3, susţinând şi girând afirmaţiile lui Turcu, nu numai în numele "Jurnalului Naţional", dar chiar şi în numele lui personal. A făcut ediţie specială pe Antena 1, emisiune căreia i s-a făcut multă reclamă. Prin aceste gesturi, Marius Tucă i-a transferat lui Turcu din credibilitatea sa. Mă îndoiesc că Turcu ar fi fost luat atât de în serios, fără un astfel de transfer de credibilitate şi sunt în continuare consternat de anvergura cu care Tucă a pariat pe adevărul spuselor lui Liviu Turcu. Există un pasaj în Platon, în dialogul numit "Republica", în care Socrate explică faptul că cei mai buni poliţişti pot fi în acelaşi timp cei mai abili hoţi, pentru că know-how-ul este acelaşi, depinde doar cum îţi foloseşti cunoaşterea. Or, Marius Tucă ce a făcut? A luat un om a cărui meserie din perioada comunismului îi cerea să fie antrenat să mintă precum respiră, antrenat să manipuleze informaţiile, să fie un expert al disimulării, un maestru al diversiunii şi l-a prezentat naţiunii drept instanţă morală şi sursă ultimă de credibilitate. Un om cu un astfel de profil va încerca să îl manipuleze chiar şi pe Sfântul Petru la Judecata de Apoi, pentru că un astfel de om are manipularea în ADN. Să ne fie foarte clar: altfel nici n-ar fi ajuns într-o poziţie înaltă în serviciile secrete, Securitatea nu era un pension de domnişoare ingenue. Amatorismul cu care mint politicienii este o glumă proastă pe lângă arta cu care o fac profesioniştii. Marius Tucă a vrut să scape de dracul şi a dat peste taică-său. Manipularea de înaltă clasă nu se face cu minciuni de la un capăt la altul, ci cu o suită de adevăruri între care strecori câteva diversiuni, pe modelul sendvişului. Interesant este că Dan Voiculescu s-a distanţat, numindu-l pe Turcu trădător. Să fie doar o nevoie de a demonstra independenţa mediilor de presă pe care le patronează sau un alibi, pe principiul "eu condamn, deci nu pot fi suspectat că aş fi în spatele poveştii"? Oricum ar fi, Marius Tucă a rămas să scoată singur castanele din foc, cu numele lui. şi se va frige destul de bine. Iar dacă mai face vreo emisiune cu Liviu Turcu, îi sugerez să pună în scenă şi un test poligraf şi să reia lista, să vadă şi cât crede acesta în propriile declaraţii. Eu unul ştiu deja rezultatul.