Trufandalele se servesc cu moderaţie

Secretul unui meniu de succces nu stă în excese, ci în porţii mici şi gustoase Deşi ne-am rupt de modul tradiţional de viaţă, reîntâlnirea cu familia face ca fiecare dintre noi să

Secretul unui meniu de succces nu stă în excese, ci în porţii mici şi gustoase

Deşi ne-am rupt de modul tradiţional de viaţă, reîntâlnirea cu familia face ca fiecare dintre noi să încerce, de Sărbători, să fie mai bun şi mai cumpătat. Dar asta se va întâmpla după Paşte, pentru că, deocamdată, trei zile, tuturor ne place să mâncăm şi să bem bine…

Nu e nicio noutate, în perioada de dinaintea Sărbătorilor, comercianţii înregistrează vânzări-record la carne de miel, cozonaci, ouă, vin, bere, pastă de mici, iar redactorii de ştiri de la televiziuni şi ziare se întrec care mai de care în avertismente, îndemnând la cumpătare. E greu de crezut că oamenii încă mai ajung la Urgenţă din cauza intoxicaţiilor alimentare, dar statisticile spun tot: mâncăm anual de Paşte patru milioane de miei, 100 milioane de ouă, opt milioane de cozonaci şi bem 200.000 de hectolitri de vin. Nici nu e de mirare. Înainte de 1989, Crăciunul şi Paştele existau în calendare, dar se sărbătoreau oarecum pe ascuns. Bunicii veneau de la ţară cu mielul dosit prin portbagaje, iar unii părinţi, mai temători, strângeau resturile meselor în pungi închise bine, pe care le duceau departe de casă, în coşurile de gunoi din staţiile de tramvai. Asta ca nu cumva cojile de ouă vopsite să îi trădeze că au serbat Învierea lui Hristos. Legume, fructe şi mâncare sănătoasă? O cerinţă cam exagerată, după aşa un trecut… Astăzi, creştinii se bucură în stil festiv de bucatele alese şi nu îşi refuză nimic din trufandalele care vă fac cu ochiul pe piaţă. Dar… secretul unui meniu de succes nu stă în excese, ci în porţii mici şi gustoase. Iată ce ne trebuie de Paşte:

Fripturi şi multă verdeaţă

În mod bizar, deşi carnea de miel sau de oaie este extrem de populară de Paşte, în cultura noastră culinară ea nu prea se regăseşte în restul anului, ceea ce ne deosebeşte de alte popoare, şi nu este vorba aici doar de cele arabe. În vacanţele din străinătate românii sunt atraşi de gustul unic al chebapului cu carne de oaie, aşa că, dacă o dată pe an ne e dat să mâncăm oaie şi miel la noi acasă, atunci merită să ne asigurăm că preparatele îşi păstrează toată savoarea lor naturală. Cea mai bună metodă este cea tradiţională, care spune că mielul trebuie să stea la fezandat câteva ore, într-o soluţie de apă cu oţet, boia şi alte condimente pentru a distruge purinele - celebrele reziduuri metabolice, care ne dau senzaţii de disconfort şi colici. Dacă există însă o regulă universal valabilă, este că mielul trebuie asociat cu cât mai multe verdeţuri. Astfel, friptura poate fi tăvălită prin rozmarin sau cimbru, asortată cu varză sau ciuperci şi însoţită de salată sau ceapă verde cu ulei de măsline. Deşi e mai greu de găsit, un ingredient perfect este leurda, un usturoi sălbatic, foarte sănătos, din care se poate face sufleu sau garnitură pentru friptură. O altă reţetă delicioasă, specifică Ardealului, este carcasa de miel umplută cu orez, legume şi stafide, muşchiul fiind cusut şi dat la cuptor după ce este umplut. Cine nu se omoară după carnea de miel poate opta pentru cea de pui, deşi mai sănătoasă şi mai rafinată ar fi o plachie de peşte sau o friptură de vânat, curcan sau struţ. Cea din urmă nu conţine deloc colesterol şi permite multe variante de preparare, inclusiv în tradiţionalul stufat cu ceapă verde şi usturoi.

Nu mâncaţi tot ce ciocniţi

În ziua de Paşte, persoanele sănătoase pot mânca maximum trei-patru ouă şi preferabil fierte tari, pentru că sunt mai uşor de digerat şi îngraşă mai puţin. Pericolul nu stă numai în cantitatea de ouă consumate, ci şi în vopseaua folosită. Deşi cu toţii ştim că trebuie să folosim vopsele care conţin coloranţi alimentari, unii sunt ceva mai "inventivi" şi se aventurează să facă teste cu pigmenţi textili sau tipografici, de dragul tonurilor speciale. Acestea însă pătrund mult mai uşor prin coajă, intoxicând gălbenuşul şi albuşul şi, în ultimă instanţă, şi consumatorul.

Condimentele şi fructele fac diferenţa

Condimentele sunt "fineţea" preparatelor, dacă e ceva ce dă originalitate bucatelor tradiţionale, acesta e felul în care combinaţi condimentele. În caz că vă preocupă silueta, puneţi în mâncare condimente care favorizează ajungerea rapidă la saţietate: enibahar, nucşoară sau busuioc. O altă soluţie este să diminuaţi condimentele care stimulează apetitul: cimbrul, cimbrul de grădină, piperul negru şi, în general, condimentele foarte picante. De asemenea, e bine ca dulciurile cu cacao şi cafea să fie condimentate cu cardamon, miere şi frunze de mentă, pentru a le diminua din toxicitate şi a le modera efectele. Deşi ştim cât de gustoase sunt prăjiturile de casă, pentru uşurarea digestiei, între mese, este bine să vă faceţi de lucru cu câteva fructe. Ananasul, spre exemplu, conţine multă apă şi fibre vegetale care stimulează tranzitul intestinal şi elimină sărurile şi apa din ţesuturile subcutanate.

Ce bem de Paşte?

În această perioadă, bem, în primul rând ce este natural şi nu ne dăunează. Preferabil ar fi să consumaţi vinuri naturale. Vinurile "nobile", deşi au mulţi fani experţi, sunt mult mai tari şi mai subtile decât cele "de ţară", de aceea este bine să le consumaţi moderat, dacă vreţi să vă mai amintiţi a doua zi ce aţi povestit la masă. Pentru stimularea digestiei, înainte şi după masă, puteţi consuma o băutură amăruie - campari, gin sau martini. Cel mai important este să evitaţi sucurile carbonatate şi să consumaţi sucuri proaspete de mere, portocale, lămâi, grapefruit, morcovi sau roşii. Ele potolesc setea mai bine decât băuturile acidulate, contribuind la prevenirea indigestiilor şi la distrugerea microflorei intestinale formate atunci când abuzăm de alimente grase şi sărate.