Trecem marea prin sita?

Case, masini, bijuterii, conturi bancare sau opere de arta - toti romanii ar putea fi obligati sa completeze cu cifre, sau pur si simplu cu liniute, o astfel de declaratie de avere. Pe care ar trebui

Case, masini, bijuterii, conturi bancare sau opere de arta - toti romanii ar putea fi obligati sa completeze cu cifre, sau pur si simplu cu liniute, o astfel de declaratie de avere. Pe care ar trebui apoi sa o depuna la "circa" din colt si sa astepte, cu teama sau nu, momentul in care prin tragere la sorti ar fi desemnat fericitul castigator al unei vizite la domiciliu din partea Fiscului. Cam aceasta este ideea sistemului pe care il gandeste in aceste zile vicepremierul Adriean Videanu si care ar urma sa aterizeze sub forma de memorandum, in doua-trei saptamani, pe masa guvernului. Scopul acestui demers - "inchiderea tuturor portitelor de evaziune fiscala". Mecanismul prin care vicepremierul se gandeste sa-i faca pe romani sa nu mai faulteze statul este stabilirea unei baze de pornire - care este averea pe care un cetatean o are in 2005, an de referinta - la care Fiscul sa se poata raporta ulterior, in functie de veniturile castigate anual de catre contribuabil. Iar in cazul in care veniturile obtinute intr-un an nu justifica cresterea de avere in acel an, atunci se considera evaziune fiscala si, dupa cum s-a exprimat vicepremierul Videanu, Fiscul "l-a prins, l-a taxat". Desi la baza intentiile se dovedesc a fi bune, avand in vedere mai ales dimensiunea alarmanta la care au ajuns evaziunea fiscala si coruptia in Romania, modalitatea de rezolvare a acestei probleme aduce mai degraba cu o noua incercare, in bine cunoscutul stil romanesc, de a reinventa roata. Sistemele de impozitare si combatere a evaziunii fiscale din tarile europene, din SUA sau Canada nu presupun depunerea unei declaratii de avere in cazul in care impozitul se aplica populatiei pe venitul acesteia, asa cum se intampla si in Romania. In schimb, in aceste state, unde evaziunea fiscala are dimensiuni extrem de reduse comparativ cu Romania, se practica un sistem de depunere a unor declaratii de venit foarte detaliate, atat la capitolul venituri - din salarii, dividende, tranzactii cu actiuni, colaborari etc. -, cat si la cheltuieli, acestea fiind evidentiate in primul rand in vederea acordarii anumitor deduceri. Apoi, in ce priveste veniturile, Fiscul declanseaza, prin sondaj, un control incrucisat foarte riguros. Daca o suma platita unui profesor de catre o universitate pentru sustinerea unei conferinte nu se regaseste in fisa fiscala a acestuia, atunci se considera evaziune fiscala, iar cel care a inselat statul ajunge chiar la inchisoare. Acesta este mecanismul care, aplicat cu consecventa, da forta Fiscului din Germania, Elvetia sau SUA. Cum stau lucrurile in Romania? Avem marea evaziune fiscala, care isi are radacinile in tunurile date in economia subterana, ajunsa la aproximativ 40% din PIB. Aici se regasesc baronii afacerilor negre, care, alaturi de functionarii publici care intretin "mica coruptie", ar putea cu usurinta, in absenta unui sistem de evidentiere a cheltuielilor, sa scape basma curata. De exemplu, calatoriile si cheltuielile in strainatate, bunurile neevidentiate in declaratia de avere - mobila, renovari, alte obiecte decat cele de arta si bijuterii -, toate acestea nu fac, in sistemul propus, obiectul verificarilor Fiscului. Ce poti sa-i faci, din punct de vedere legal, unui contribuabil care are venituri = avere, si-ti spune razand in fata ca nu are cheltuieli, ca este de felul lui zgarcit? Apoi, este zona micii evaziuni fiscale, localizata mai ales pe segmentul serviciilor. Zugravii, tamplarii, instalatorii, profesorii care dau meditatii, la care se adauga agricultorii, muncitorii care lucreaza la negru pe salarii mici sunt practic acele categorii de persoane care incaseaza venituri fara sa plateasca taxe la stat, dar nici nu acumuleaza averi. In cazul acestora, tot ceea ce se incaseaza dispare in cheltuielile zilnice, iar masura depunerii declaratiilor de avere s-ar dovedi doar un simplu demers birocratic. Si aici, tarile vest-europene au un sistem bine pus la punct. Fiscul verifica cheltuielile facute de un contribuabil pe baza chitantelor. De asemenea, se acorda deduceri pentru anumite cheltuieli pana la un anumit plafon. Astfel, beneficiarul unui serviciu de tamplarie, sa zicem, nu va plati lucrarea executata daca nu primeste chitanta la schimb, pentru ca nu ii convine. O alta categorie de contribuabili care ar trebui sa depuna declaratie de avere este formata din cei care chiar nu au averi. Pensionarii, somerii, saracii Romaniei, cei la care luna de luna cheltuielile sunt mai mari decat veniturile. Rezultatul aplicarii sistemului propus de dl. Videanu ar insemna, in acest caz, doar supunerea la umilinta de a-si declara lipsa de avere. Un alt aspect care nu trebuie ignorat este ca depunerea declaratiilor de avere de catre 15-16 milioane de romani ar insemna un proces birocratic imposibil de gestionat cu dotarea tehnica existenta. Practic, acum, asta inseamna sa treci marea prin sita, in loc sa folosesti undita sau navodul aruncate unde trebuie ca sa prinzi "pestii cei mari". Iar confidentialitatea declaratiilor de avere este greu de imaginat pentru oricine a calcat vreodata intr-o circa financiara de cartier sau dintr-un oras de provincie. Baza de date astfel obtinuta ar deveni cu siguranta tinta favorita pentru obtinerea de informatii de catre hotii de profesie. In fapt, principiile de care ar trebui sa tina seama noua legislatie, absolut necesara, referitoare la reducerea evaziunii fiscale, sunt putine si simple. In primul rand, trebuie comparate merele cu merele, adica veniturile cu cheltuielile. Actiunea organelor de control trebuie orientata cu precadere spre zonele cu potential evazionist. Fiscul din Marea Britanie, de exemplu, a comandat studii in urma carora s-au identificat zonele cu cel mai mare risc de producere a evaziunii fiscale. Actiunea organelor fiscale a fost concentrata pe acele zone, ceea ce a adus incasari cu 40% mai mari la buget. In Romania, nici macar nu ar mai trebui cheltuiti bani aiurea pe studii. O simpla monitorizare a presei ultimilor ani ar fi suficienta. Iar trimiterea dupa gratii a catorva dintre marii si micii evazionisti ar avea probabil un efect miraculos asupra incasarilor la buget.