Trasee mânăstireşti cu ocazia sărbătorilor de iarnă

În perioada 24 decembrie-2 ianuarie, Patriarhia Română invită credincioşii să întâmpine aceste zile de bucurie duhovnicească în lăcaşurile creştine. Renumite pentru harul de a reda

În perioada 24 decembrie-2 ianuarie, Patriarhia Română invită credincioşii să întâmpine aceste zile de bucurie duhovnicească în lăcaşurile creştine.

Renumite pentru harul de a reda sănătatea şi buna sporire, mânăstirile de pe teritoriul ţării noastre sunt repere în drumul spre Dumnezeu al credincioşilor. Cei care iubesc natura, datinile şi obiceiurile păstrate din străbuni pot participa la pelerinajele ce se organizează spre inima Olteniei şi prin cetăţile medievale din Ardeal.

Pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, nu întâmplător a fost aleasă Mănăstirea Polovragi. Acest aşezământ este aşezat într-un peisaj pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor, în apropiere de cheile Oltului, într-o livadă bogată în pomi fructiferi şi castani comestibili. Climatul blând aminteşte de clima mănăstirilor Tismana şi Bistriţa.

Cercetări istorice recente amintesc vechimea Mănăstirii Polovragi, ctitorită în jurul anului 1505, de Radul şi Pătru, fiii lui Danciul Zamona, pomeniţi într-un hrisov din 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr. Abia după un secol, în anul 1645, se pomeneşte că satul Polovragi devine proprietatea logofătului Danciu Pârâianul, fiul lui Hamza.

Este meritul lui că a zidit pe platoul Polovragilor un lăcaş de cult pentru reculegere sufletească şi odihnă, dar şi de refugiu şi adăpost în situaţii critice. Prima atestare documentară a sfântului lăcaş apare într-un hrisov emis de Matei Basarab, la 6 iulie 1648.

Brâncoveanu răscumpără Mănăstirea Polovragi

Domnitorul confirma numele satului cu cel dăruit de ctitor. Sfântul lăcaş a fost răscumpărat de domnitorul Constantin Brâncoveanu de la al doilea ctitor al său, care-l închinase Sfântului Mormânt şi-l transformase în metoc al Mănăstirii Hurez. Domnitorul a avut grijă să-l zugrăvească, apoi să adauge un pridvor în stil brâncovenesc, să construiască unele chilii, clopotniţa şi să-l înconjoare cu un zid de cetate. Biserica Mănăstirii Polovragi a fost înălţată în stil bizantin.

Merită admirată catapeteasma, realizată din lemn de tei, o reală capodoperă, amintind de vechea sculptură românească, cu ornamentaţie cu împletituri florale. Pictura bisericii seamănă cu cea de la Hurez, dar este opera comună a unor pictori vestiţi şi are caracteristici proprii, cu valoare de prototip.

Semnificativă este, în exterior, arcada pridvorului, pe care este zugrăvită icoana "Acoperământul Maicii Domnului", care a fost zugrăvită în anul 1713 de renumitul zugrav al epocii, Constantin. În interior, pictura este păstrată intactă, fiind considerată una dintre cele mai reuşite din România, ca valoare artistică.

O bibliotecă de 3.000 de volume

Biserica Mănăstirii Polovragi are în jurul său numeroase chilii, lăsând impresia unei cetăţi de apărare. La intrare, deasupra porţii masive, domină clopotniţa. Asemenea marilor lăcaşuri ortodoxe, şi Mănăsirea Polovragi are o biserică, o bolniţă, unde credincioşii se roagă pentru împlinirea dorinţelor, datând din anul 1713. Documentele vremii atestă aici o puternică mişcare culturală.

Dovadă sunt cele peste 3.000 de volume scrise în limbile română, slavonă şi greacă. Dintre acestea, amintim mai multe manuscrise de muzică bisericească, dar şi cărţi foarte rare. La loc de cinste se găseşte o colecţie de icoane realizate pe lemn şi sticlă (mai mult de 650 de exemplare), care datează din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Casa lui Brâncuşi şi operele de la Tg. Jiu

Pelerinii pot vizita Casa Memorială Hobiţa, a lui Brâncuşi. Vor fi admirate lucrările care l-au făcut celebru pe artist în lumea întreagă: Masa tăcerii, Poarta sărutului, Coloana infinitului, Aleea scaunelor, Calea eroilor şi Biserica Sf. Apostoli, componenta religioasă a întregului ansamblu. Ghidul patriarhiei le va explica pelerinilor semnificaţia pe care a dat-o sculptorul fiecărei lucrări.

Aleea scaunelor, de exemplu, reprezintă domeniul celor care participă fără să se implice, aşteptând finalul, prevăzători. De fapt, aceştia sunt reprezentanţii ordinii impuse. Calea eroilor se referă de fapt la sufletele eroilor, adică la drumul parcurs de ei de-a lungul vieţii.

Coloana sau Columna, aşa cum o numea sculptorul, reprezintă testamentul spiritual al artistului, axa care parcă vrea să sprijine în veşnicie bolta cerului de pământ.

Fireşte, pelerinii vor afla multe amănunte despre reuşitele, frământările marelui artist şi gândurile maestrului, aproape de sfârşitul vieţii, când era bătrân şi suferind. "Nu mai sunt al lumii acesteia, sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup. Mă aflu printre lucrurile esenţiale", spunea el în ultimele zile ale vieţii. De la Târgu Jiu se pleacă spre Bucureşti.

Pelerinajele la care sunt chemaţi creştinii în perioada vacanţei de iarnă

24-27 decembrie

Plecarea din Bucureşti, spre Mănăstirea Govora-Mănăstirea Dintr-un Lemn (unde există icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului)-Mănăstirea Surpatele (ctitorie a soţiei Sf. Constantin Brâncoveanu)-Mănăstirea Hurezi (ctitorie a Sf. Constantin Brâncoveanu)-Mănăstirea Polovragi - cazare şi masă la pensiune, pe cheile Olteţului, la poalele munţilor, într-un peisaj de vis. Traseu spre Mănăstirea Tismana, participare la Sf. Liturghie de hram (Sfântul Nicodim de la Tismana-Hobiţa), Casa Memorială a lui Brâncuşi- Târgu Jiu, Poarta sărutului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Coloana infinitului, Calea eroilor - Polovragi - cazare şi masă la pensiune. Preţ :650 lei

30 decembrie-2 ianuarie

Se pleacă din Bucureşti spre Mănăstirea Sinaia şi mormântul lui Tache Ionescu, apoi se vizitează Castelul Peleş. La Braşov - Biserica Neagră şi Piaţa Sfatului, Biserica Sf. Nicolae din Şchei şi mormântul lui Nicolae Titulescu; apoi la Sighişoara, Cetatea medievală "Turnul cu ceas" şi Scara acoperită - Tg. Mureş (cazare) şi masă la hotel. La Târgu Mureş, se vizitează Mănăstirea Recea, la Aiud Cetatea Medievală, apoi Mănăstirea Râmeţ şi, la final, Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul şi Alba Iulia, unde are loc masa festivă de Anul Nou. Apoi se pleacă spre Orăştie, Hunedoara, Castelul Corvineştilor, Haţeg - Mănăstirea Prislop şi mormântul părintelui Arsenie Boca, Sibiu - Catedrala Mitropolitană, şi apoi întoarcerea spre Bucureşti, cu trecere pe la Schitul Cornetul, Mănăstirea Cozia şi Mănăstirea Ostrov. Preţ: 850 lei

De Anul Nou, în vizită în Ardeal

Pelerinajul de Anul Nou prin cetăţile medievale din Ardeal e punctat de popasuri de neuitat, repere pentru viaţa spirituală a celor care păşesc pe aceste meleaguri împodobite de datini şi obiceiuri din vremuri imemoriale. Din variatul program nu lipseşte popasul duhovnicesc de la Mănăstirea Prislop. Pentru că un drum în Ţara Haţegului este un drum sau o coborâre în istorie.

Sf. Nicodim, reorganizatorul şi îndrumătorul monahismului din ţara noastră, a ctitorit Mănăsirea Prislop la 13 km de Haţeg, după ce înălţase alte oaze de lumină pentru ortodoxie: mănăstirile Vodiţa, Topolniţa, Vişina şi Tismana, precum şi Vratna sau Manastiriţa din Serbia.

Lăcaş de rezistenţă pentru ortodoxie

Sf. Nicodim a copiat la Prislop Tetraevangheliarul slavon pe pergament, frumos împodobit cu frontispicii şi miniaturi, lucrare impresionantă care se păstrează la Muzeul de Artă şi Istorie Naţională din Capitală. La sfârşitul lucrării, Sf. Nicodim a inserat o însemnare cu privire la data şi locul în care a fost scrisă: "Această sfântă Evanghelie s-au scris de popa Nicodim, în anul al şaselea al prigonirii în Ţara Ungurească, în anul de la facerea lumii 6913/1405", care nu putea fi decât Mănăstirea Prislop la acea vreme, pentru că Sf. Nicodim era în relaţii bune cu regele Ungariei, Sigismund. Timp de 150 de ani, mănăstirea şi-a continuat lucrarea ei misionară, pentru întărirea vieţii duhovniceşti. O dovadă clară în acest sens este intervenţia Domniţei Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab din Bucureşti, refugiată în Ardeal după moartea tatălui ei.

O icoană făcătoare de minuni

Auzind despre izvorul cu puteri vindecătoare situat lângă mănăstire, Domniţa a venit să vadă sfântul lăcaş, a băut din apa miraculoasă şi s-a vindecat de boala care-i întrista tinereţea.

După această minune, Domniţa Zamfira a contribuit la înfrumuseţarea bisericii cu o frescă nouă, a dăruit o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, care a fost mutată la Blaj, în anul 1762, după ce biserica a fost incendiată din ordinul generalului Buccow, guvernatorul Transilvaniei. Miraculoasa icoană a fost restituită abia în 1913, cu prilejul altei restaurări.

Au urmat decenii de restrişte pentru sfântul lăcaş. La 25 noiembrie 1948, mitropolitul de atunci al Ardealului, Nicolae Bălan, l-a adus pentru restaurarea mănăstirii, aflată în stare de degradare, pe ieromonahul Arsenie Boca, cel care a "readus la viaţă" Mănăstirea Sâmbăta de Sus, care a trecut prin aceeaşi dramă.
Devenit stareţ al acestui lăcaş, părintele Arsenie, licenţiat în teologie la Sibiu şi absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, s-a ocupat de restaurarea mănăstirii şi înfrumuseţarea zonei. Despre alte momente de restrişte şi înflorire a vieţii monahale vor afla cei care se roagă aici la început de an.