Transhumanţa, forţată să respecte regulile europene

Oile nu au voie să parcurgă zilnic un traseu care se întinde pe mai mult de două judeţe Aderarea vine cu noi regului pentru ciobani. Oierii vor trebui să acorde o atenţie sporită

Oile nu au voie să parcurgă zilnic un traseu care se întinde pe mai mult de două judeţe

Aderarea vine cu noi regului pentru ciobani. Oierii vor trebui să acorde o atenţie sporită confortului animalelor. Astfel, deplasarea turmelor trebuie să respecte anumite reguli stricte legate de traseu, distanţe şi popasuri.

Ruta pe care se deplasează animalele va fi stabilită pe hartă şi va fi avizată de autorităţile veterinare şi locale. Traseul nu se poate întinde pe mai mult de două judeţe. Totodată, dacă transhumanţa se realizează cu ajutorul autovehiculelor, viteza maşinilor nu trebuie să fie mai mare de 30 - 40 km /oră. De asemenea, animalele nu trebuie să călătorească în maşină mai mult de 8 ore, deoarece dacă călătoria se prelungeşte mijlocul de transport trebuie să îndeplinească alte standarde. Mieii mai mici de 10 zile nu pot fi transportaţi pe distanţe mai mari de 100 km.

Dacă transhumanţa foloseşte maşini bune, care respectă standardele europene de transport, călătoria poate să fie şi mai lungă de opt ore.

Astfel, mieii şi iezii care beau încă numai lapte trebuie să se bucure de o pauză de cel puţin o oră după 9 ore de călătorie, în care să bea apă şi să fie hrăniţi. După pauză, transhumanţa în maşină poate reîncepe pentru alte 9 ore. Oile şi căpriţele adulte pot călători în mijlocul de transport adecvat pentru 14 ore, după care au nevoie de o pauză de cel puţin o oră, pentru hrană şi apă. Călătoria poate apoi reîncepe pentru alte 14 ore. După încheierea călătoriei, animalele trebuie să fie descărcate şi trebuie să se odihnească cel puţin 24 de ore.

Pentru a respecta standardele europene privind încărcarea şi descărcarea animalelor din maşină, ciobanii care vor prefera transhumanţa motorizată trebuie să-şi revadă şi cunoştinţele de matematică. Pentru că reglementările europene prevăd ca rampa pe care oile coboară din maşină să aibă o înclinare maximă de 26 de grade. Pentru transportul pe o distanţă mai mare de 50 de km sau pentru călătoriile de peste 8 ore, mijlocul de transport trebuie autorizat special dacă e folosit în scop comercial. Maşinile destinate călătoriilor de lungă durată trebuie îndeplinească anumite standarde legate de acoperiş, podea şi aşternit, hrănirea animalelor, ventilaţie.

Animalele nu trebuie înghesuite în maşini, nu mai mult de trei oi pe metru pătrat. Oiţele gestante au nevoie de spaţiu dublu.

Transhumanţa, pe drumuri lăturalnice şi fără noroi

Deşi nu există norme europene care să reglementeze transhumanţa tradiţională, care se face mergând pe jos, din poiană în poiană, traversând sate şi şosele naţionale, pentru a stabili nişte bune practici ANSVSA-ul face referinţă la cărţile specialiştilor, precum profesorul Mihai Decun. Acesta recomandă ca deplasările pe jos să fie cât mai scurte, şi doar până la autocamioane sau vagoane. Motivul? Deplasarea pe jos provoacă mari scăderi în greutate şi poate favoriza contractarea şi difuzarea bolilor.

Pentru a alege momentul oportun începerii transhumanţei, ciobanii trebuie să urmărească prognozele meteo şi să aleagă o perioadă cu vreme bună. Nici frig, nici precipitaţii abundente, dar nici căldură excesivă. Apoi trebuie să meargă la ANSVSA să depună traseul de transhumanţă, cu pauzele stabilite şi locurile de popas marcate. Consiliile locale trebuie şi ele să-şi dea avizul, iar animalele în transhumanţă nu trebuie să vină în contact cu cele din zonă.

Ciobanii trebuie să aleagă drumuri lăturalnice, dar neaccidentate şi fără noroi mare, şi să evite şoselele intens circulate.

Animalele trebuie să se deplaseze ziuna, ordonat, împărţite pe sexe şi categorii de vârstă, iar turmele de oi nu trebuie să fie mai mari de 500 - 600 de capete. Pentru fiecare vârstă şi stare a animalelor există recomandări speciale. Tinerele oi pot merge nu mai mult de 12 km zilnic, în timp ce animalele adulte pot parcurge zilnic 25 de km. Animalele bolnave, precum şi cele vindecate, dar care au rămas cu sechele, nu pot fi deplasate. Nedeplasabile sunt şi oiţele în ultima lună de sarcină sau o lună după ce au născut, mieii neînţărcaţi, dar şi animalele bătrâne.

Cât durează transhumanţa

Transhumanţa începe în septembrie, şi durează cel puţin două luni. Din Argeş până în Ialomiţa, turmele fac două luni şi peste 500 de km. Asta în linie dreaptă, pentru că în realitate, cu ocolişuri, drumul este dublu. În mai turmele ajung iar la munte. Drmul înapoi e mult mai greu pentru că animalele sunt slăbite, după iarnă.