Transferul de bani, un serviciu scump pentru căpşunari

Costul unui transfer de 1.000 de euro este de 40 de euro la marii operatori şi de 25 de euro la o instituţie bancară Deşi au comisioanele ridicate, firmele de transfer valutar reprezintă,

Costul unui transfer de 1.000 de euro este de 40 de euro la marii operatori şi de 25 de euro la o instituţie bancară

Deşi au comisioanele ridicate, firmele de transfer valutar reprezintă, pentru o parte din românii aflaţi departe de casă, singura modalitate de a trimite bani în ţară.

Cei care nu pot deveni clienţi ai băncilor din străinătate, din cauză că au plecat să muncească ilegal, sunt constrânşi să apeleze, în primul rând, la serviciile operatorilor de transfer de bani sau să expedieze sumele pe cursele regulate de transport internaţioanal. Aceste modalităţi presupun însă costuri mult mai ridicate comparativ cu serviciile similare asigurate de instituţiile bancare.

Comisioane mari la sume mari

Dacă pentru un transfer de mică valoare nu este rentabil să se apeleze la o bancă, situaţia se schimbă radical atunci când vorbim de sume mari. De exemplu, pentru un transfer de 6.000 de euro, Western Union percepe un comision de 249 de euro.

O bancă va percepe un cost de 10-15 euro (speza SWIFT), la care se mai adaugă un comision, de regulă între 0,15-0,5% şi cheltuielile băncii corespondente din străinătate. Acestea variază în funcţie de ţara de origine şi de grupul financiar din care face parte instituţia corespondentă, dar nu depăşesc, în medie, 5 euro.

La un simplu calcul, putem constata că un transfer de 6.000 de euro costă aproximativ 30 de euro, cu mult sub comisionul pe care îl percepe un operator.

Totuşi, sumele pe care le trimit românii plecaţi la muncă în străinătate sunt mult mai mici. "În medie, un muncitor trimite lunar 350-400 de euro rudelor din ţară. Aproximativ 300 de euro din Grecia, 350 de euro din Italia şi Spania şi 500 de euro din Israel", susţine Adrian Ciorcăşel, director coordonator Smith&Smith. La sume mici, diferenţa între comisioanele practicate de bănci şi cele ale operatorilor de transfer rapid sunt de numai câţiva euro.

Cont bancar pentru cei cu acte

Specialiştii spun că motivele care îi determină pe românii plecaţi la muncă în străinătate să apeleze la o metodă de transfer valutar mai scumpă sunt numeroase. "Pentru a deschide un cont la o bancă din străinătate, românii trebuie să prezinte un document care să ateste că locuiesc cu forme legale în ţara respectivă.

Uneori trebuie să facă, inclusiv, dovada unui loc de muncă. Nu toţi românii plecaţi la muncă în străinătate pot să îşi deshidă un cont banca", explică Dragoş Cabat, preşedintele Chartered Financial Analysts.
Profitând, astfel, de clientela nebancabilă, operatorii pot, astfel, să solicite comisioane mai mari.

Ce-i drept, este mai puţin birocratic să trimiţi bani printr-un operator decât prin instituţia bancară, ce solicită, pe lângă documente doveditoare, şi un comision de mentenanţă, pe când, în cazul operatorului, clientul nu trebuie decât să completeze un formular, să depună banii şi să transmită rudelor de acasă un număr de control, ce va fi solicitat la ridicarea banilor.

Alternativă, operatorii low-cost

O alternativă mai ieftină o reprezintă operatorii low-cost, care propun comisioane mai mici la transferul banilor din străinătate către rudele din ţară. În plus, aceştia şi-au diversificat oferta de produse pentru a veni în întâmpinarea diverselor nevoi ale muncitorilor din străinătate.

De exemplu, Smith&Smith oferă posibilitatea rezervării biletelor de avion pe rutele low-cost sau a accesării unor credite la băncile din ţară. În ceea ce priveşte comisioanele de transfer de bani prin companiile low-cost, acestea variază în funcţie de operator sau ţara de unde porneşte transferul.

De exemplu, la o sumă de 100 de euro, comisionul poate coborî până la 4 euro, iar la 400 de euro - până la 15 euro. Pentru sume mai mari de 1.000 de euro comisionul este fix, de 3% din valoarea transferată, adică 30 de euro, cu mult sub tarifele practicate de operatorii de talie mare.

Totuşi, mulţi românii preferă, în continuare, să trimită banii la negru, unde comisioanele nu sunt neapărat mai mici, dar riscurile implicate de transferul de bani - foarte mari, întrucât nu se eliberează niciun fel de document sau chitanţă, care să ateste faptul că banii au fost trimişi.